Cu catva timp in urma, am primit la redactie vizita doamnei Crina Bud din Romania, lector dr. la Universitatea din Baia Mare, autoarea cartii Rolurile si rolul lui A. E. Bakonsky in cultura romana (editura Paralela 45, 2006). Aflata in calatorie de documentare in Canada, in cadrul unui proiect de colaborare interuniversitara, Crina Bud se intereseaza de multiculturalismul canadian si, in cadrul acestuia, de literatura romana din diaspora. Domnia sa a raspuns la cateva intrebari pentru cititorii nostri.
Pagini Romanesti: Ce anume v-a atras spre studierea literaturii romane din emigratie (din lume, in general, si din Canada, in special)?
Crina Bud: Interesul meu pentru scriitorii de origine romana din Canada – exilati sau emigrati – a aparut intr-un context care se supune mai putin legilor inefabile ale atractiei, cat unora pragmatice, dar incitante, ale unui proiect universitar. In cadrul masteratului de Studii canadiene al Universitatii din Baia Mare tin un curs dedicat diasporei romane din Canada, gandit sa faca o conexiune intre romanitatea innascuta a studentilor inscrisi aici si multiculturalismul canadian pe care sunt decisi sa-l inteleaga.
P.R.: Care este interesul studentilor dumneavoastra pentru literatura din diaspora, in general? Daca exista un asemenea interes, este el documentar, estetic sau politic?
C.B.: Intr-o cultura ce rupe din sine ca Nastratin Hogea al lui Ion Barbu, diaspora a fost mereu fascinanta. Diasporeicii deveneau emblematici in urma unui proces de proiectare fictiva a centrului in plan european in special, desi miscarea inversa de recuperare sau de “amprentare” romaneasca se dovedeste dificila chiar si azi (a se vedea cazul Eugen Ionescu). Reusitele individuale ale unor autori se ofereau ca posibile iesiri din sine ale unei literaturi care s-a lasat prea rareori dinamizata de caii troieni ai strainilor sai. Scriitorii de origine evreiasca – protejati adesea de pseudonime cu rezonanta romaneasca – au reusit acest lucru, dar ungurii sau germanii, spre exemplu, sunt ignorati cu consecventa. De aceea, a asculta vocile modulate in romana, engleza sau franceza ale scriitorilor cu origini romanesti din Canada poate fi pasionant pentru tineriimi invatacei. Buna confruntare prin lectura dintre o literatura canadiana obsedata de propria-i identitate, mereu decojita si astfel multiplu nuantata prin raportare la Altul (colonial sau migrant) si o traditie literara romaneasca obsedata de propria imagine nu poate fi decat benefica si interesanta.
Sigur, exista un nivel documentar al unei astfel de abordari, iar aici deschiderile sunt istorice, sociologice si poate psihologice. Contextele istorice, motivatiile exilului sau ale emigrarii si mai ales functia critica a privirii de l’entre-deux, pentru a utiliza o formula draga comentatorilor literaturii quebecheze, sunt aspecte vizate. Dincolo de aceasta inramare contextuala, in fata cartilor care se ofera ca literatura, nu ca felii de istorie personala, cautarile si interpretarile raman estetice.
P.R.: La inceputul perioadei zise de tranzitie, intre romanii din tara si romanii din diaspora erau unele tensiuni. Cei din Romania respingeau de multe ori ideile romanilor din diaspora, pe motiv ca acestia din urma nu au cunoscut ceea ce cunoscusera ei, “nu au mancat salam cu soia” . Exista, referindu-ne la lumea literara (scriitori, editori, critici), elemente de tensiune intre cei din tara si cei din diaspora?
C.B.: Am descoperit cu uimire secvente ale unei astfel de pozitionari conflictuale. Replica de balci mediatic postrevolutionar e de o gratuitate infoiata, demna doar de nebagare in seama. Astfel de aruncari de manusa ponosita sunt simptomatice pentru o cultura (pentru o zona a ei) deficitara in spirit critic. Cum foamea concreta a fost satisfacuta peste masura de mult ravnitele produse occidentale, iar globalizarea niveleaza fara crutare, nu stiu ce ar mai alimenta o astfel de tensiune, daca nu aceea eterna a jocurilor de intersanjabilitate intre centru si margini.
P.R.: Care vi se par tendintele dominante ale literaturii romane din Canada?
C.B.: Departe de mine gandul de a uniformiza, de a face din conceptul acesta generos de diaspora un pat procustian care sa serveasca vreunei teze, de orice natura ar putea fi ea. Dupa cum stiti, in numarul 8 al revistei Vatra de anul trecut am incercat alaturi de colaboratorii mei sa surprindem cateva repere ale fenomenului diasporeic. Chiar daca amendabila prin adaugare, cred ca mica selectie de acolo ramane reprezentativa atat pentru valoarea autonoma, tributara talentului ori constiintei artistice si nu neaparat etniei, a unor romancieri, autori de proza scurta, dramaturgi, poeti, eseisti, cat si pentru ceea ce am numit functia critica a diasporei, bazata pe perceptia critica acutizata de succesivele scindari pe care le presupune exilul, respectiv emigrarea: nostalgie/adaptare, iluzie/realitate, identitate/alteritate, conditia de strain atat in tara de origine cat si in tara de adoptie.
M.G.: Aveti proiecte de studiu in legatura cu literatura romana din diaspora?
C.B.: Este in lucru o antologie cuprinzand texte publicate in engleza si franceza ale scriitorilor romani din Canada, o selectie care se va adauga altor sapte proiecte similare ale unor tari central europene. Altfel, sper ca studentii mei sa gaseasca modalitati noi de explorare a unor scrieri demne de toata atentia.
