Zilele acestea se desfasoara la Montréal Festival des Films du Monde, eveniment in care sunt prezentate si cateva pelicule realizate de romani.
Va oferim in acest numar o cronica a filmului Nunta muta, debutul regizoral al binecunoscutului actor Horatiu Malaele, urmand ca in numarul viitor sa va oferim o cronica pentru Copilaria lui Icar, regizat de Alex Iordachescu, cu Guillaume Depardieu in rolul principal.
Filmul Nunta muta mai poate fi vazut pe 5 septembrie, de la 10.30, si pe 6 septembrie, de la 21.40, la Cinéma Quartier Latin (350, rue Émery).
Il stim bine pe Horatiu Malaele ca actor. Si iata-l acum in ipostaza de regizor, cu atat mai inedita cu cat subiectul abordat este si original in peisajul romanesc. Situat la granita dintre comedie si tragedie, sau mai bine zis alternand cele doua genuri, Nunta muta a fost inspirat de un fapt real din 1953, anul mortii “tatucului” Stalin.
Intr-un sat oarecare, destul de izolat dupa aparente, fiindca nu are nici macar electricitate, Iancu si Mara se iubesc cu foc pe campuri, prin padurici si hambare, intr-o lumina calda, varateca, desi evenimentele au loc la inceputul lui martie. In urma unei confruntari la carciuma intre cei doi tati, baiatul se decide sa “ia” fata, iar nunta trebuie sa se faca intr-o joi, pentru ca duminica vine circul.
Numai ca ziua cu pricina coincide cu moartea tovarasului Stalin si un doliu de 7 zile este impus in toate tarile “prietene”. Ca urmare, nunta se va desfasura pe tacute in casa socrului mic, in pofida amenintarii cu acuzarea de inalta tradare pentru toti cei care ar incalca ordinul. Finalul este previzibil si anuntat discret de peisajul dezolant de la inceputul filmului, situat in epoca actuala, cat si de imaginea indepartata a unor tancuri care fac manevre in apropiere. Trecutul traditional, amenintat de prezentul implacabil si neinteles sau ignorat in viitor.
Intre Kusturica si Fellini
O drama tipica zonei balcanice, cu reminiscente din Kusturica si Fellini, sugerate si de detaliile suprarealiste – “fecioara profetesa cu mintile ratacite, devenita mireasa-strigoi si inventatorul nebun, care-si ia, intr-un final, zborul. Tot in aceeasi zona se situeaza si apetenta pentru grotesc si frust, aspecte privite insa cu duiosie si umor debordant. Lumea satului nu este nici idilica, nici dramatica, ci rabelaisiana, mustind de pofte si forte vitale, intre ulcele cu tuica si vin, o baie de grau in care Mara aproape se scufunda intr-una din secventele fierbinti, tarabele si gratarele sfaraind din jurul circului si masa incarcata de la nunta. Se suduie si se glumeste cu acelasi apetit.
Comicul social si de limbaj este manuit cu maiestrie, caracterele deriva dintr-o clasificare de la sine inteleasa, caci orice sat are un carciumar, un betiv, un zgarcit, un mut, un nebun, un boier scapatat si… o curva. In anii ‘50 insa, un alt personaj nelipsit era agitatorul politic, aici prostul satului, care si-a gasit in sfarsit un rost numai ca primar instaurat de noua ordine socialista. Tot de acolo deriva si agitatorul cultural, venit sa proiecteze filmul educativ Mitrea Cocor (anecdotic, in rolul titular a jucat Septimiu Sever, care din 1971 traieste in Canada, dar el nu apare in extrasul video). Efectele de filmat cu incetinitorul si stop cadru, ca intr-o secventa de film mut, cresc tensiunea comica sau dramatica a momentelor alese si se inscriu armonios in structura vizuala a filmului. Punctul culminant este nunta, care are loc pe tacute, prilej pentru desfasurarea unei panoplii de gesturi comice irezistibile.
Protagonistii Alexandru Potocean (rol secundar in 4 luni, 3 saptamani si 2 zile) si debutanta Meda Victor dau viata unui cuplu ludic, definit insa numai de dragostea lor si de o oarecare nepasare fata de orice altceva, umbrita de momentele cand Mara are presimtiri negre. Speram sa-i revedem curand in roluri cu mai multa substanta. Grupul de actori care-i inconjoara este de prima mana: Valentin Teodosiu – betiv, galagios si pus pe harta, dar bonom; Tudorel Filimon -grijuliu cu banii, dar glumind pe seama confiscarii pamantului si a impunerii cotelor; Dan Condurache – nobilul scapatat, detasat si ironic, traind dupa principiul “Carpe diem!”; Alexandru Bindea – prostul satului, fara carte si fara avere, ajuns primar comunist si prilej de haz si farse pentru consateni; Marinela – prostituata dezabuzata, dar bine dispusa.
Celelalte personaje feminine sunt sterse: Luminita Gheorghiu – soacra mica, Virginia Mirea – nasa, Dana Dogaru, Anca Sigartau – chipuri usor de recunoscut printre meseni. Dar sa nu uitam ca lumea satului se conformeaza unei ordini patriarhale. De salutat aparitia lui Victor Rebengiuc si a Tamarei Buciuceanu, in rolurile bunicilor miresei, spectatori acum neputinciosi ai tabloului vietii, aproape fara replica, construind rolul numai din gesturi si priviri.
Neconcordante pot fi remarcate in secventele de debut si de incheiere, cand o echipa de televiziune care investigheaza fenomene paranormale se gaseste pe vechiul loc al satului, acum o fabrica parasita si aproape daramata. Trecerea este facuta brusc, cele doua epoci sunt legate doar de prezenta vaduvelor si a primarului Gogonea, care era copil in 1953. Intentia este de a pune in lumina distanta dintre prezent si trecut, nonsalanta cu care noi, cei de azi, privim spre tragediile propriei istorii, mai ales prin prisma mass-media. Povestea nu este destul de clar atribuita exclusiv unghiului subiectiv al povestitorului.
La fel de greu de inteles sunt si personajele savantului aiurit – Coriolan, despre care stim numai ca este veteran de razboi, dar nu aflam cum s-a ratacit in acel sat rupt de lume – si cel al nebunei din dragoste Smaranda, care pe deasupra mai este si ucisa samavolnic de rusi. Sunt discrepante si in privinta costumelor taranesti si de duminica – ele nu corespund nici cu anii ‘50, nici cu lumea satului, ci aduc cu perioada interbelica si cultura urbana, potrivite mai curand unei ecranizari dupa Camil Petrescu. Circul in trecere e foarte fastuos pentru perioada si locul cu pricina, iar cauza si efectele sale, in afara de plecarea piticului intelept si nostim, nu sunt indeajuns de clare.
Pe langa actori, regizorul s-a inconjurat de o echipa de elita, incununata de directorul de imagine Vivi Dragan Vasile (Inghititorul de sabii, Cuibul de viespi, Morometii, Filantropica s.a.) si de compozitorul Alexandru Andries.
Pe scurt, un film rasu’-plansu’, care merita vazut, mai ales pentru ca ne aduce aminte sa nu uitam.
