Lunea trecuta, la varsta de 80 de ani, fostul general de Securitate Nicolae Plesita a murit intr-una din clinicile Serviciului Roman de Informatii, unde era tratat pentru numeroase afectiuni. La inmormantarea lui, care a avut loc miercuri in localitatea natala, Curtea de Arges, agentii SRI au interzis accesul presei, indeplinind astfel, se pare, ultima dorinta a celui decedat, precum si a familiei sale. La inmormantarea fostului general au participat insa un manunchi de fosti securisti, veniti sa-i aduca un ultim omagiu celui care, in opinia lor, a fost “omenos, principial si corect”.
Acuzat, dupa anii ‘90, de omor deosebit de grav, tentativa de omor deosebit de grav, vatamare corporala, lipsire de libertate in mod ilegal, rapire de persoane, fals in inscrisuri oficiale si uz de fals, fostul general Plesita a fost scos de sub urmarire penala la inceputul acestui an de procurorii militari, care nu au reusit sa adune probe suficiente impotriva lui. Insa, chiar in lipsa probelor si in ciuda “omeniei” lui deosebite, in sarcina fostului general Plesita au fost puse zeci de crime comise de agenti de Securitate sau de criminali platiti din ordinul lui.
Inscris in Partidul Comunist inca de la varsta de 18 ani, Nicolae Plesita a intrat in randurile Securitatii un an mai tarziu, in 1948. Remarcandu-se prin “faptele de vitejie” comise in anii ‘50 impotriva luptatorilor anticomunisti din munti, Nicolae Plesita a fost decorat cu Steaua Romaniei si a fost avansat la gradul de capitan de Securitate. In anii ‘60, a condus Securitatea din regiunea Cluj si a ajuns la gradul de general-maior. Intre 1980 si 1984, Nicolae Plesita a condus Serviciul de Informatii Externe si a fost numit membru supleant in Comitetul Central al PCR. Anul 1989 l-a gasit ca profesor la scoala de Securitate de la Gradistea, de unde a trecut in rezerva, un an mai tarziu, cu gradul de general locotenent. Plesita a murit purtand gradul de general-locotenent si beneficiind de o pensie lunara de 6.500 de lei (aproximativ 2.500 de dolari), ceea ce reprezinta de aproape zece ori mai mult decat pensia medie din Romania.
Pentru crimele comise din ordinul lui, ca si pentru colaborarea lui cu regimul dictatorial al lui Nicolae Ceausescu, Nicolae Plesita ar fi trebuit sa-si gaseasca sfarsitul in celulele inchisorilor unde a trimis si torturat numerosi opozanti ai regimului comunist. In loc de asta, Nicolae Plesita si-a sfidat victimele si dupa Revolutie, participand la emisiuni tv unde recunostea, cu o lejeritate pe care nu o poti intalni decat la psihopati, crimele comise in anii in care a functionat in slujba Securitatii. Cruzimea si fanatismul cu care actionase in slujba Securitatii erau marturisite cu siguranta celui care stia ca nimeni nu il poate pedepsi.
Intr-un articol de presa, agentia de stiri Asociated Press scrie ca “aparitiile publice ale lui Plesita si manierele lui «relaxate» au fost acceptate in Romania post-comunista pentru ca multi fosti ofiteri inalti de Securitate detin inca pozitii cheie in politica si afaceri”. “Dupa comunism, Plesita a continuat sa locuiasca intr-o vila din Bucuresti, despre care se spune ca i-a fost daruita de Ceausescu, iar anul trecut, fostul general avea una din cele mai mari pensii de stat din Romania”, constata, nu fara ironie, corespondentul AP din Romania.
Nicolae Plesita a fost acuzat ca, in calitate de sef al Serviciului de Informatii Externe, a furnizat arme, munitie si bani grupului terorist condus de Carlos Sacalul, pentru a comite atentate asupra disidentilor anticomunisti stabiliti in Europa Occidentala. 24 de kg de explozibil furnizate de autoritatile romane au fost folosite de teroristul Carlos la atentatul cu bomba din 1983, de la Centrul Cultural Francez din Berlin. Prin intermediul generalului Plesita, fostul dictator Ceausescu i-ar fi co- mandat lui Carlos Sacalul cel putin 7 atentate, pentru care ar fi platit milioane de dolari. Unul dintre acestea a fost atentatul cu bomba de la Europa Libera din München, din 28 februarie 1981. Nicolae Plesita a mai fost implicat direct in anchetarea lui Paul Goma, precum si ulterior, dupa plecarea disidentului in strainatate, in tentativele de izolare sau de ucidere a acestuia.
20 de ani de libertate nu au fost destui pentru a condamna crimele odioase comise in timpul unui regim inuman si opresiv. Fostul general Stanculescu este scos din inchisoare pe motive de boala, in timp ce in realitate duduie de sanatate, iar Ion Iliescu nu este nici macar deranjat de procurori. Nicolae Plesita a murit si a fost inmormantat fara a-si primi cuvenita pedeapsa, beneficiind in ultimele luni ale vietii de asistenta medicala destinata ofiterilor SRI, ceea ce a aratat parca, daca mai era nevoie, continuitatea dintre Securitatea lui Ceausescu si SRI-ul de astazi.