Sa vinzi haine romanesti pe continentul american pare, la prima vedere, la fel de greu ca si cum ai incerca sa vinzi hamburgeri in fata la McDonald’s.
Dar 10 companii romanesti din domeniile textile, imbracaminte si pielarie s-au urcat in avion si au venit la Montréal sa incerce sa faca afaceri cu firme canadiene.
O misiune economica pe vreme de criza si pe o piata total necunoscuta este un semn de curaj, in incercarea textilelor romanesti de a se vinde in nume propriu, si nu numai prin sistemul lohn.
Am vazut in sala de conferinte din cladirea care gazduieste Consulatul Romaniei cateva produse de sezon: geci de iarna, veste, pantaloni de fas, manusi.
Printre cele 10 firme care au venit sa cucereasca piata canadiana: Hayley Fashion, din Targu Mures, care produce manusi de piele de o calitate deosebita. Managerul Ioana Fazakas mi-a povestit ca a venit acum prima oara in Canada si, fiind cazata in centru, a batut magazinele din jurul Centre Eaton, sa vada ce oferte de manusi au. A fost uimita sa constate ca manusile nu par a fi tratate aici ca obiect de imbracaminte care si infrumuseteaza, ci mai mult ca unul care te apara de frig. “Nu prea e exista cultura manusilor ca-n Europa, desi e o tara friguroasa“, spune ea.
Manusile facute la Hayley costa intre 25 si 36 de dolari canadieni si par chiar lucratura fina. Toata productia fabricii ia drumul exportului, adica lucreaza in lohn pentru firme europene.
Romania isi bazeaza o mare parte din export pe productia in lohn (ca definitie rapida, e vorba de contracte care cuprind numai executarea modelelor primite, cu materialele clientilor, sau, altfel spus, furnizarea mainii de lucru). Lohn-ul reprezinta pentru firma o valoarea adaugata mica, dar cat de cat sigura. Este un tip de productie al tarilor sarace, cu mana de lucru ieftina. Chiar si asa, in ultimul timp multi dintre partenerii de afaceri straini in domeniul textilelor si-au retras comenzile din Romania, fie din cauza crizei, fie pentru ca mana de lucru nu mai e atat de ieftina si au gasit deal-uri mai bune prin Asia. Astfel ca aceasta industrie trebuie sa-si gaseasca noi piete de desfacere, independent de cele ale partenerilor traditionali.
Florian Parvanescu, atasatul economic de la Consulatul Romaniei, a incercat sa le faciliteze managerilor romani intalniri cu omologii lor din Montréal. I-a dus la Centrul International de Moda Montréal, unde si-au facut o impresie despre oferta canadiana in domeniu. Doar ca, in cazul doamnei Fazakas, intalnirile cu presupusi parteneri de afaceri nu au fost profitabile: intreprinzatorii respectivi n-aveau de-a face cu productia de manusi.