Editia din acest an a Festivalului Nouveau Cinéma, care s-a desfasurat la Montréal intre 7 si 18 octombrie, a avut pe afis mai multe prezente romanesti. Printre ele, la sectiunea Présentation spéciale, a rulat filmul Povestiri din epoca de aur (Tales from the Golden Age), care abordeaza legende urbane din epoca de aur, dupa o idee a regizorului Cristian Mungiu.
Pentru cei care au avut mereu sub ochi portretul lui Ceausescu, cel putin la scoala sau la locul de munca, epoca de aur e o sintagma care da fiori. Pentru cei care au trait sau macar au copilarit in timpul intunecatilor ani ’80, filmul nu produce numai hohote de ras. In ciuda tonului comic, putini sunt cei care nu-si amintesc mai ales lipsurile de tot felul si reprimarea oricarei libertati de expresie. Intentia a fost de a face un film popular, care sa dezvaluie alte fatete decat cele din 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, cea a umorului ca defensiva in fata unei existente absurde, pe de o parte, si cea a sistemului economic paralel, in care fiecare “se descurca”, “face rost”.
Cristian Mungiu, scenaristul filmului, si-a invitat alti patru colegi de breasla la realizarea celor sase legende urbane din seria “Amintiri din Epoca de Aur”, dar episoadele nu sunt identificate in functie de numele regizorului. Ioana Uricaru, Hanno Höfer (cunoscut si in postura de solist al grupului de blues folcloric Nightlosers; de altfel el a asigurat si banda originala, impreuna cu colegul de trupa Laco Jimi), Razvan Marculescu si Constantin Popescu au reusit sa dea coerenta ansamblului de povesti, care dau senzatia ca se petrec in acelasi spatiu, nu numai fizic, ci si spiritual.
Un spatiu unde mancarea este o obsesie, si ierarhizarea societatii se face in functie de cei care au acces la ea, cel putin in patru din cele cinci episoade prezentate la Festival du Nouveau Cinéma. Mancarea si aparatul de partid, tovarasul secretar fiind un personaj recurent. Toate detaliile: costume, interioare si exterioare, muzica, stereotipurile de limbaj, reconstruiesc ambianta anilor ‘80, de la coada la umplut butelia si colectarea de sticle si borcane, la vizionarea de casete video in apartamente si sandvisurile cu parizer vs. sandvisurile cu salam de Sibiu. Multe din aceste detalii sunt de altfel inteligibile doar pentru cei care le-au experimentat in situ. Un roman de 20 de ani are mult mai putine repere in context. Tovarasul meu de viata, de pilda, cubanez fiind, tot fost pionier, nu a avut nevoie de explicatii suplimentare. Mancarea e mai importanta decat banii, asta stiu si cubanezii, ceea ce poate fi amuzant pana la un punct, mai ales daca ai simtit asta pe pielea ta. Filmul poate fi receptat asadar ca o drama comica, sau o comedie dramatica, depinde de privitor si sistemul sau de referinta. Subiectele sunt tratate in stil realist, fara artificii si efecte speciale.
E posibil ca toti notabilii unui sat si delegatia de la partid sa fie gasiti dimineata intr-un carusel care nu se mai opreste? E posibil ca tovarasul Nicolae Ceausescu sa aiba o caciula pe cap si una in mana intr-o fotografie oficiala din ziarul Scanteia? E posibil sa-ti cumperi Dacie vanzand sticle si borcane? E posibil ca un sofer de la Avicola sa riste inchisoarea sustragand oua de sub gainile din camion? Daca e posibil sa gazezi un porc intr-un apartament de bloc cu speranta de a-l transforma in sorici si carnati, totul e posibil.
Printre actori se regasesc Teo Corban, Ion Sapdaru si Vlad Ivanov, deveniti cunoscuti in ultimii ani datorita noului val al cinematografiei, in filme ca 4, 3, 2, A fost sau n-a fost si California Dreamin’, dar si Eugenia Bosanceanu, Mihai Constantin, Virginia Mirea, Tania Popa, alaturi de tinerii Alexandru Potocean (4, 3, 2 si Nunta muta), Diana Cavaliotti, Radu Iacoban, Paul Dunca.
Quiz: isi mai aduce aminte cineva de Purfix si la ce folosea?
