Prin vara, la televiziunea poporului, OTV – la care se uita marea majoritate a pensionarilor si a oamenilor saraci (la buzunar sau la minte) din Romania – “rula” o emisiune de mare succes, la care se dadeau drept premii apartamente situate nu departe de groapa de gunoi de la Glina si de uzina de tratare a deseurilor animale Protan. Daca traversai Bucurestiul ca sa ajungi la autostrada Soarelui, spre Constanta, unul din drumuri trecea chiar prin fata uzinei Protan, de unde mirosurile de animale in putrefactie te izbeau atat de puternic, incat riscai sa pierzi controlul masinii.
Pe langa halele uzinei Protan, se vad in zare blocurile maiestuoase, cu apartamentele din care fericitii telespectatori ai OTV-ului se infruptau cu nesat noapte de noapte. Blocurile apartin fratilor Negoita, cei care au rupt gura targului dupa ce au construit cel mai mare hotel din Europa, Rin Grand Hotel, de 4 stele. Pentru curiosi, Rin Grand Hotel (1.459 de camere) depaseste celebrele Estrel din Berlin (1.125 de camere), Hilton din Londra (1.052 de camere) sau Concorde LaFayette din Paris (1.000 de camere). Depaseste este un fel de a spune, fiindca, intre timp, din cauza crizei, dar si a proastei amplasari, fratii Negoita au fost nevoiti sa puna in conservare nu mai putin de 300 de camere de hotel si sa transforme in birouri patru din cele 15 etaje ale cladirii.
Cu o avere estimata la 120 de milioane de euro (potrivit Forbes Romania), fratii Negoita fac zilele acestea obiectul unui sechestru asigurator pus de statul roman, intrucat datoria acestora catre bugetul de stat a ajuns la 28 de milioane de euro, dupa cum scrie presa din tara.
Prima reactie a unuia dintre cei doi frati, Robert Negoita, ajuns ditamai deputatul (PSD) in Parlamentul Romaniei, a fost sa dea vina pe Traian Basescu, care ar fi ordonat autoritatilor sa actioneze “abuziv”. In realitate, lucrurile sunt mult mai prozaice de atat: statul roman, in mare foame de bani si in pericol de a nu mai putea sa plateasca pensiile si salariile bugetarilor, si-a scos din birouri agentii fiscali si i-a pus pe drumuri pentru a colecta bani la bugetul de stat.
Fratii Negoita nu sunt decat doi intre miile de “oameni de afaceri” romani care au fentat in ultimii ani plata TVA-ului catre stat la vanzarea de imobile. Profitand de ambiguitatea legilor fiscale, oamenii de afaceri si-au lasat firmele fara activitate, preferand sa construiasca blocuri de sute si chiar mii de apartamente “pe pesoana fizica”. Este si cazul fratilor Negoita, care detin cele 1.600 de apartamente de langa Protan in proprietate individuala. La vanzarea lor, sustinuta din greu de emisiunea-tombola de la OTV, fratii Negoita au bagat in propriul buzunar, pe langa profitul realizat, si cota de TVA datorata statului.
In situatia lor se afla si alte nume “mari” din peisajul imobiliar dambovitean: Cristian Tantareanu, Gigi Netoiu sau Codin Maticiuc, unul dintre prietenii de Dorobanti ai mezinei presedintelui, Elena Basescu. Presa din Romania a publicat o cifra astronomica: 3,5 miliarde de euro castigati din tranzactii imobiliare, pentru care nu s-ar fi platit statului nici macar un euro chior.
Certati cu Fiscul sunt insa si alti oameni de afaceri care prefera sa-si cheltuiasca banii in direct la televizor decat sa-i dea statului pe taxe si impozite. Conform presei din tara, intr-o astfel de situatie s-ar afla si celebrul Irinel Columbeanu. Dupa ce a dat rateu cu materialul de constructii care ii poarta numele – “columbeanitul”, un ciment cu uscare rapida care ar fi trebuit sa revolutioneze domeniul constructiilor – si a inchis fabrica de materiale de constructii de la Targu Carbunesti (judetul Gorj), Irinel Columbeanu ar fi ramas dator atat la bugetul local, cat si la muncitorii carora nu le-a mai platit salariile pentru ultimele luni de munca.
In toata lumea, Fiscul ii fugareste pe oamenii de afaceri si pe investitori ca sa le ia cat mai mult din ceea ce castiga. Nu e nici un secret pentru nimeni. Dar parca nicaieri in lume marii evazionisti nu se lafaie ca la noi in masini de lux si nu se afiseaza la televizor cu toate curveturile, in vazul unei populatii din ce in ce mai saracite si mai dependente de un stat din ce in ce mai falit.