Filosofii diferitelor epoci au ajuns la aceeasi parere. Speranta nu costa nimic, se da pe gratis. Pesimistii, la randul lor, au incercat sa contureze dimensiunea vietii, care seamana cu o scara rupta, scurta si murdara. Totdeauna muritorii au avut posibilitatea de a alege intre bine si rau. Partea ciudata este ca s-a apelat mult mai usor la a doua varianta, aflata mereu la indemana.

A face bine semenilor este ceva mai complicat. Desi dureaza cat o clipa, implica, totusi un efort. In schimb raul este etern, nu seaca niciodata, curge permanent. Raul propagat de societatea comunista a retezat multe vieti, promotand ca va aduce fericirea. Cand, cine si in ce mileniu, nu se preciza.

Unul dintre martirii infernului concentrationar a fost Vasile Militaru, nascut la 21 septembrie 1886, in localitatea Do­breni-Campurelu, din judetul Ilfov. A in­ceput sa scrie de pe bancile gimnaziului, debutand in anul 1904, la revista Lite­ra­tura si Arta Romana, care avea printre colaboratori condeie de marca, precum Hasdeu, Cosbuc, Duiliu Zamfirescu si altii. La recomandarea lui Vlahuta si sprijinit de Barbu Delavrancea, in 1919, ta­na­rul Militaru reuseste sa-si publice primele poezii in volumul Stropi de roua. In pe­rioa­da cat a lucrat ca functionar la Minis­terul Lucrarilor Publice, a dat spre tiparire volumul Ateneele populare, in care a scos in relief diferitele manifestari din viata boema a Bucurestiului din anul 1927.

In continuare s-a facut cunoscut cititorilor, publicand in ziarul Universul poezii care vor fi adunate in volumele: Vorbe cu talc (1931), Viermi si stele (1936), Curcubee peste veac (1937). Productiile literare erau legate de activitatea politica a vremii, satirizau defectele, demagogia, servilismul si ipocrizia timpului. In anul 1933 a tiparit Psaltirea in versuri, un vo­lum cu tenta religioasa, aparut in 10.000 de exemplare, premiat de Academia R­o­ma­­na. Trei ani mai tarziu a publicat volumul Cantecile crinului si Divina zidire. Refuzind sa scrie conform indicatiilor activistilor comunisti, dovedind ca este ostil practicilor de a aduce osanale parti­dului unic, la 8 ianua­rie 1959 a fost arestat, Securitatea confiscand toate manuscrisele de o inestimabila valoare, care au fost distruse.

A fost judecat si condamnat intr-un lot de 14 inculpati, acuzati sub diverse mo­tivatii. Unii erau mosieri, altii fosti ofiteri ai armatei regale, altii fosti legio­nari. Toti se faceau vinovati deoarece prin discutiile purtate au adus insulte si calomnii la adresa organelor de stat din RPR si URSS. O alta acuzatie a fost aceea ca fa­ceau comentarii in urma ascultarii postu­rilor de radio imperialiste, care faceau pro­paganda dusmanoasa, sperand intr-un razboi ce urma sa doboare regimul democrat-popular, instaurat in Romania. Vasile Miltaru a fost anchetat ca dusman al clasei muncitoare, mesaj desprins din poeziile sale nationaliste. Prin Sentinta numarul 390, din 20 iunie 1959, Tribunalul Militar Craiova l-a condamnat la 20 de ani tem­nita grea si confiscarea averii pentru cri­ma de uneltire contra ordinei sociale. Trei saptamani mai tarziu, Vasile Militaru a murit torturat la minele de sare de la Oc­nele Mari, in seara zilei de 8 iulie 1959. Nu l-a intrebat nimeni daca suporta deten­tia la varsta de 73 de ani. Din contra, a primit o pedeapsa severa, generozitate de care au avut parte multi condamnati pe motive politice, care aveau varste inaintate si zilele numarate.

In infernul concentrationar si-a lasat tineretea si speranta filosoful Constantin Noica, nascut la 12 iunie 1909, in localitatea Vitanesti, din judetul Teleorman. A fost coleg de generatie cu nume ilustre, precum Mircea Eliade, Radu Gyr, Nicolae Steinhardt, Vladimir Streinu, Alexandru Paleologu, Pastorel Teodoreanu si multi altii. Dupa absolvirea Liceului Spiru Ha­ret, in anul 1931 incheie stralucit cursurile Facultatii de Litere si Filosofie, unde l-a avut ca profesor pe inegalabilul filosof, Nae Ionescu. Dupa un stagiu de un an la Paris, se intoarce la Bucuresti unde isi da doctoratul in filosofie. In octombrie 1940 a plecat pentru patru ani la Berlin, in calitate de referent, la Institutul Romano-Ger­man. Desi prietenii i-au atras atentia sa nu mai vina in tara, deoarece intelectualitatea este vanata de comunisti, nu a dat ascul­ta­re avertizarii pericolului iminent.

CITEȘTE ȘI:  Premiul Nobel pentru fizică, împărțit în trei

Revine la Bucuresti si i se fixeaza domiciliu obligatoriu la Campulung-Mus­cel, pentru comentarii dusmanoase la adresa noilor autoritati. In anul 1958 este arestat impreuna cu intreaga pleiada de filosofi, incomozi regimului comunist. Este condamnat la 25 de ani munca silni­ca si confiscarea averii. A executat sase ani la Jilava, dupa care a fost eliberat in 1964. Pe timpul detentiei a avut de suportat teroarea cumplita oferita de temniceri. Era batut frecvent in zona capului, tortio­narii repetand ca de acolo vine raul si in frunte stau ascunse ideile reactionare. Fi­ind urmarit in continuare pe strazile Bu­curestiului, s-a retras la Paltinis, langa Si­biu, unde a fost vizitat cu mare precautie de admiratorii si discipolii sai, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Sorin Vieru. La 4 decembrie 1987 a trecut in eternitate, fiind inmormantat la schitul din apropie­rea locuintei. Dupa 1989, ca o repunere in drepturi, Gabriel Liiceanu s-a ocupat de editarea completa a operelor marelui dis­parut, care depasesc 20 de volume. Jur­nalul de la Paltinis a fost considerat de filosofii actuali ca are o valoare inestimabila.

Un alt opozant al regimului comunist a fost Sergiu Aurel Mandinescu, nas­cut la 3 iunie 1926, in localitatea Basa­rabi, din judetul Bacau. Dupa ce a absol­vit Liceul Militar din Craiova, s-a inscris la scoala Militara din Sibiu, de unde a fost dat afara in februarie 1948, pentru ati­tudine ostila fata de regimul de demo­cratie populara. Vazand abuzurile ce se fac intr-o tara in care se cauta introduce­rea in sufletele oamenilor a unor idei im­portate din spatiul bolsevic, s-a hotarat sa intre in miscarea de rezistenta anticomunista, condusa de generalul Ion Carlaont. La 12 septembrie 1948 incearca fara succes sa treaca granita la Turnu Severin, im­preuna cu prietenul sau Toma Calotescu, dar cad in capcana granicerilor romani. Anchetat la Securitatea din Craiova, suporta cele mai grele torturi.

In iunie 1949 a fost condamnat la 12 ani de temnita grea. Purtat prin inchisorile de trista amintire de la Aiud si Gherla, a ajuns, in final la tenebrosul abator uman de reeducare de la Pitesti. A cunoscut in­fernul botezului in hardaul cu fecale, a facut inutil greva foamei. Torturat zilnic si tinut la carcera, acuzat ca este contrarevo­lutionar si frontierist, a fost eliberat cu intarziere la 31 octombrie 1960. A batut la multe usi pentru a fi angajat. Nu a fost primit, deoarece avea acel cazier teribil, stigmatul de fost detinut politic, dus­man al poporului. A lucrat ca zilier, prestand munci incredibile in perioade scurte, dupa care era pus pe liber. Tineretea i-a fost anulata. Viata de mizerie i-a scurtat zilele. A trecut in lumea umbrelor in anul 1964, in varsta de 38 de ani, fiind inmormantat la cimitirul Reinvierea din Bucuresti, de putinii pri­eteni care ii mai ramasesera. Poeziile sale au fost de o sensibilitate aparte, ca un arc peste timp, ce nu poate fi uitat.

In lunga lista a opozantilor comunismului figureaza si Victor Fenesiu, nascut la 14 noiembrie 1890, in localitatea Faget, din judetul Timis. Dupa absolvirea liceului s-a inscris la scoala Superioara de Co­mert din Timisoara. Dupa 1918, cand Ba­natul a fost alipit Patriei Mama, a avut o contributie deosebita pe plan cultural, bi­sericesc si umanitar, participand efectiv la dezvoltarea economica a Fagetului. Ca o confirmare a acestor eforturi a fost ales primar al urbei. Pentru faptul ca s-a implicat serios in rezolvarea unor cerinte, donand sume de bani in slujba adevarului si dreptatii, a fost ales senator intre anii 1933 si 1937. Victor Fenesiu a fost fondatorul corului Lyra, pe care l-a finantat o perioada. A insistat si a contribuit la construirea podului din centrul localitatii. A cumparat aparatura necesara cinematografului urbei. A contribuit la pavarea centrului Fagetului cu piatra cubica. A impulsio­nat modernizarea a 12 biserici si 19 scoli din plasa Faget. Organele guvernamentale l-au decorat cu Ordinele Vulturul Roma­niei, Coroana Romaniei si altele. La 4 martie 1948 a fost arestat si condamnat la doi ani de inchisoare pentru crima de sa­bo­taj, acuzatie care nu s-a putut dovedi decat prin fals. Arestat din nou la 15 au­gust 1952, a fost directionat in lagarele de exterminare de la Peninsula si Valea Nea­gra. Patru luni mai tarziu a decedat, in sea­ra zilei de 30 decembrie 1952. A fost aruncat intr-o groapa fara cruce, cel care a ctitorit multe biserici. Spre deosebire de lacomia actualilor senatori, cei din perioada interbelica se implicau pentru binele electoratului.

CITEȘTE ȘI:  A murit cosmonautul sovietic Alexei Leonov, primul om care a efectuat o ieşire în spaţiu

In sirul anticomunistilor a figurat si preotul Dumitru Serban, nascut la 11 iu­nie 1907, in localitatea Poiana de Sus, din judetul Dambovita. Dupa absolvirea Se­mi­narului Teologic din Campulung Mus­cel a urmat Facultatea de Teologie din Bu­­curesti. La 20 octombrie 1935 s-a casa­torit cu Elena Nicolae, care i-a daruit trei copii. La 31 august 1937 a fost hirotonit preot, dupa care a slujit trei ani la manas­tirea Surpatele, din judetul Valcea, ca, in final, sa ajunga paroh in satul natal al so­tiei, Zidurile. Aici a construit o noua si frumoasa biserica. La 22 ianuarie 1948 a fost arestat si anchetat, deoarece anterior simpatizase politica PNT. La perchezitie i s-au gasit diferite reviste religioase si por­tretul regelui Mihai, recent alungat. Trei luni mai tarziu, prin Sentinta 522, Tribu­nalul Militar Bucuresti l-a pus in libertate, in lipsa unor acuzatii fondate.

Urmarit in continuare de Securitate prin reteaua de informatori, preotul a fost arestat din nou in noaptea de 15/16 de­cem­brie 1958, pentru faptul ca era ruda cu profesorul Cezar Spineanu, fostul pre­sedinte al PNT Dambovita, nasul sau de cunu­nie. A mai fost acuzat ca s-a opus colectivizarii agriculturii si a pre­da­rii cotelor de cereale. In timpul lungilor anchete, torturat permanent, parintele Dumitru Serban a murit la 16 martie 1959, in beciurile Securitatii din Calea Rahovei. Cu toate ca la arestare era complet sanatos, pe certificatul de deces s-a consemnat ca moartea a survenit datorita unei pneumonii severe. Familia a aflat cu mare intarziere despre tristul eveniment. Abia in 1965 a fost identificat mormantul si osemintele preotului au fost reinhumate in comuna Ziduri, langa biserica al carei ctitor si slujitor a fost.

Un alt deces pus sub semnul intreba­rii a avut loc la 12 iunie 1972, zi in care preotul romano-catolic Sandor Bokor a plecat intr-o lume mai buna. S-a nascut la 15 iulie 1915, la Cluj. Dupa terminarea studiilor teologice, a fost sfintit preot la Targu Mures, in ziua de 20 martie 1938. Ceva mai tarziu a devenit paroh in loca­litatile Sacaranb si Baiut, din judetul Hu­nedoara. In noiembrie 1950 a dat o decla­ratie prin care sustinea cu mult curaj ca preotul Dumitru Matei din Iasi este nevinovat si acuzatia de spionaj constituie un fals ordinar. In repetate randuri s-a decla­rat impotriva asa-zisei democratizari a bisericii catolice si impotriva farselor prin care regimul comunist a cautat derutarea clerului.

Pentru toate aceste atitudini conside­rate dusmanoase la adresa autoritatilor comuniste, la data de 12 iunie 1972 a fost chemat la Baia Mare sa dea explicatiile necesare. A doua zi cadavrul sau a fost pescuit tocmai in Delta Dunarii, pe Bratul Chilia, de catre pescari ucrainieni, care l-au ingropat la Isaccea. La cererea episcopului Marton Aron, mormantul celui dat disparut a fost identificat. Osemintele preotul Sandor Bokor au fost reinhumate la Cluj. In urma explicatiilor cerute de episcop, Ministerul de Interne nu a dat nici un raspuns, referitor la cine se face vinovat de acel deces misterios, care nu a fost cercetat niciodata. Pentru toate aceste crime, inca nu raspunde nimeni.

Note: Martiri pentru Hristos, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2007, p.114, 235, 480 si 671

Ad