Ca si cum haosul financiar inceput anul trecut n-ar fi fost de ajuns, in data de 14 octombrie, ca si consilier detinator al unei licente de fonduri mutuale de plasament, am primit un avertisment, referitor la o noua masura care va slei si mai mult economiile investitorilor canadieni. Semnatarii acestui document sunt reprezentatii de cel mai inalt nivel al companiilor Les Associés en Placement Brandes, Placements CI, Fonds Dynamique, Fidelity Investments, Placements Franklin Templeton, Invesco Trimark. Adica nume grele, care gestioneaza portofolii de sute de miliarde de dolari.
TVH, acesta este marul discordiei. Sau mai degraba dovleacul gigant al discordiei, caci vorbim de sume ametitoare care ar putea fi platite de investitori.
In prezent, canadienii investitori ai fondurilor de plasament platesc mai mult de 650 de milioane de dolari anual sub forma de TPS. Provinciile Ontario si Columbia Britanica propun o armonizare a taxei provinciale de vanzare cu TPS-ul federal, incepand din iulie 2010. Aceasta masura va afecta toti investitorii canadieni, din pricina structurii fondurilor de plasament, care face practic imposibila facturarea diferentiata. Asta ca sa nu mai punem la socoteala ca noi, consilierii, suntem pusi destul de des in situatia de a tranzactiona conform instructiunilor clientului, iar in acest domeniu nu exista nici regiuni, nici frontiere, nici provincii…
Mai putin cunoscut de public este faptul ca exista comisioane care se platesc pentru plasamentele pe care le avem – este vorba de taxele de gestiune sau exploatare. De obicei, in momentul in care consilierul va prezinta un procentaj al randamentului, aceste comisioane sunt deja deduse.
La ora actuala, investitorii platesc 5% TPS aplicat la taxele de gestiune si la anumite taxe de exploatare ale fondurilor de investitii (fonduri comune, fonduri distincte si fonduri cotate la bursa). Odata cu aplicarea noii taxe (TVH), acest procent se va ridica la 13%.
Noua taxa va fi impusa indata ce investitia este facuta si va fi platita an dupa an. Asta inseamna ca banii pentru pensie (R.E.E.R.), contul de economii libere de impozit (C.E.L.I.), conturile de pensie imobilizate (C.R.I.) sau regimurile de economii ale angajatorilor o sa va coste mai scump. Pe scurt, mai putini bani pentru dumneavostra, caci veti plati anual statului sute sau mii de dolari.
Interesant este faptul ca taxele nu se aplica egal tuturor plasamentelor – cu alte cuvinte, unii sunt mai egali ca altii in fata legii. Printre alte produse de investitii care sunt taxate in mod redus (cum ar fi conturile de curtaj, conturile de economii, certificatele de plasament garantat), regasim si regimurile de pensie ale statului. Frumoasa esti, patria mea…
In timpul cursurilor pentru obtinerea licentei, am invatat ca plasamentele guvernamentale si ale autoritatilor locale sunt cele mai sigure, chiar daca randamentul este mic. “De ce sunt cele mai sigure?”, a intrebat un coleg mai iute de limba. “Pentru ca respectivele autoritati isi pot recupera oricand deficitul, folosind dreptul legislativ de impozitare”, a raspuns profesorul. Mai pe romaneste, stapanirea are tot timpul galbeni, caci pune zapciul sa culega noile dari impuse…
In Canada, investitorii care au ales fondurile de plasament vor fi de acum penalizati. In alte tari care au taxe asemanatoare TPS-ului – cum ar fi Marea Britanie, Franta, Australia sau Noua Zeelanda – exista reduceri sau scutiri aplicate taxelor de gestiune ale plasamentelor.
Imi amintesc de o discutie purtata asta-vara cu un grup de clienti, carora le impartaseam temerile mele referitoare la capacitatea guvernelor de a suporta pensiile peste 20 ani. Am subliniat cu aceeasi ocazie si semnalul de alarma pe care l-am tras acum un an, cand s-a anuntat triumfator introducerea CELI-ului: era primul semn al unei slabiciuni financiare a guvernului, care incuraja cetatenii (voalat) sa puna deoparte bani albi pentru zile negre. O parte dintre cei cu care discutam zambeau neincrezator. Oare vara viitoare vor mai zambi?