In urma cu cateva luni, anuntam infiintarea, cu mult fast, la Chicago, a unei fili­ale a Partidului Democrat Liberal din Romania. Seful autoimpus al PDL Chicago era Honorius Prigoana, fiul omului de afaceri si deputatului Silviu Prigoana. Spun autoimpus fiindca filiala PDL-ista de pe malurile Lacului Michigan a fost deschisa cu banii lui tata de la Bucuresti, asa ca nici nu se punea problema ca altcineva sa ocupe fotoliul de presedinte. De fapt, infiintarea filialei PDL din Chicago era doar o jucarie politica pe care babacul Silviu i-o cumparase juniorului Honorius.

Aflat la studii cam de prea multi ani in orasul Chicago, Honorius avea nevoie de o trambulina politica pentru a-si pregati intrarea triumfala in politica “mare” de pe meleagurile dambovitene. Juniorul Prigoana tinteste intrarea in Parlamentul Romaniei sau in cel european, dupa modelul fiicei presedintelui Roma­niei, Elena Basescu. Inainte de a fi propulsata in postura de europarlamentar, ea fusese unsa secretar general in organizatia de tineret a PDL.

Zilele trecute, presa din tara anunta ca Filiala PDL Chicago s-a autodizolvat, la interventia autoritatilor americane. Explicatia a venit de la liderul PDL Diaspora, deputatul William Branza: “Decizia a fost impusa de le­gis­latia americana, care nu permite ca pe teritoriul acestei tari sa faca politica reprezentantii altui stat. Statul Chicago (sic) a crezut ca aceasta organizatie isi propune sa faca politica in America”, a subliniat reprezentantul roma­nilor din Europa de Vest in Parlamentul Roma­niei, William Branza.

Nu-i asa ca este interesanta situatia? Mai intai se infiinteaza o mare organizatie de partid la Chicago si abia apoi se afla ca demersul este ilegal. Nu seamana treaba asta cu ceva tipic romanesc? Si mai curios e ca, la lansarea la apa a noii filiale, a fost prezent ditamai secretarul Camerei Deputatilor din Romania, deputatul PDL Sever Voinescu, fost consul general al Romaniei la Chicago, in perioada 2000 – 2003.

Nu doar Sever Voinescu a mers la Chicago in luna august, cu prilejul deschiderii oficiale a filialei PDL. Au mai raspuns invitatiei lui Honorius Prigoana si deputatul pentru Europa de Vest, William Branza, in calitatea lui de prese­- dinte al PDL Diaspora, deputatul pentru SUA si Canada, Mircea Lubanovici, cel care ne repre­zinta pe noi in Parlamentul Romaniei, dar si europarlamentarul Sebastian Bodu, toti membri ai Partidului Democrat Liberal. Mai lipsea de la “eveniment” doar presedintele Basescu pentru ca spectacolul sa fie complet.

Problema mea nu o reprezinta ambitia politica a odraslelor unor imbogatiti ai tranzitiei din Romania, ci atitudinea iresponsa­bila a unei clase politice in care milioane de romani isi pun sperante pentru un viitor mai bun. Cum justifica prezenta lor la un eveniment ilegal ditamai parlamentarii Voinescu si Branza – unul, fost consul general la Chicago, iar celalalt presedinte al PDL Diaspora? Cate din filialele PDL din strai­na­tate functioneaza sau au functionat ilegal?

In treacat fie spus, si la Montréal a “functio­nat” o filiala a PDL, numita pompos PDL Canada si infiintata de un om cu vocatie de presedinte-scriitor, Alexandru Cetateanu, care s-a si grabit sa se autointituleze “presedintele PDL Canada”, inainte chiar ca PDL Canada sa existe. Pana la urma, PDL Canada nu a existat decat in mintea lui Alexandru Cetateanu, fiindca filiala nu s-a deschis niciodata in mod oficial. Sa fi inteles oare Alexandru Cetateanu, inaintea “colegilor” lui de la Chicago, ca un partid politic nu poate functiona in mod oficial pe teritoriul unui stat strain? M-as mira.

Zilele acestea se implineste un an de la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008, cand romanii care traiesc in strainatate si-au votat pentru prima data “reprezentanti” in Parlamentul de la Bucuresti. Romanii din Canada si Statele Unite sunt reprezentati de deputatul Mircea Lubanovici (PDL) si de senatorul Raymond Luca (PNL). Daca deputatul Mircea Lubanovici a obtinut cel mai mare numar de voturi dintre contracandidatii sai, nu la fel se poate spune despre senatorul Raymond Luca. Acesta din urma a ajuns in Parlament in urma redistri­buirii voturilor intre partide, in functie de coeficientul obtinut de fiecare dintre ele la nivel national. Astfel, Raymond Luca a luat fotoliul de senator venind din pozitia a doua: el obtinuse doar 944 de voturi, fata de 2.451 cate a primit contracandidatul sau, perdantul Eugen Chivu.

A trecut, cum spuneam, un an de la acele alegeri. Iar daca dumneavoastra ati auzit de vreo actiune de-a alesilor nostri in favoarea comunitatilor ro­manesti pe care le reprezinta, atunci am auzit si eu. Asta in situatia in care alesii nostri incaseaza de la statul roman sume frumusele pentru activitatea lor parlamentara, in medie cam 10 mii de dolari canadieni pe luna.

Si totusi, cu putin timp in urma, senatorul Raymond Luca a fost prezent in orasul Québec, la Serbarile culturii romane din capitala provinciei, eveniment organizat de Comunitatea Romana din Québec (CRQ). Gurile rele spun insa ca prezenta senatorului Luca la Québec are legatura mai putin cu comunitatea romana din acest oras si mai mult cu viitoarea numire acolo a unui consul onorific al Romaniei.

Guvernul se pregateste, se pare, sa numeasca noi consuli onorifici, in orasele Québec, Calgary si Vancouver. Iar senatorul Raymond Luca trage sfori ca sa-si impuna protejatii in aceste pozitii importante pentru viitoarele… alegeri.