Duminica, 15 noiembrie, începând cu ora 14:00, la Libraria Paulines din Montréal va avea loc lansarea volumului Angoasa existentiala al poetei Ioana Gherman, in cadrul unui recital de muzica si poezie româneasca.
Pagini romanesti: Ce-ar trebui sa stie in primul rand cititorul iubitor de poezie despre poeta Ioana Gherman?
Ioana Gherman: Sunt nascuta in Brasov, unde am urmat scoala de muzica si apoi liceul de Filologie-Istorie Unirea. Copilaria mi-a fost imbogatita de parintii mei, extrem de activi din punct de vedere cultural. Fiecare la randul sau (si, de multe ori, in colaborare unul cu altul) au organizat nenumarate spectacole, muzicale si literare. Mama mea, profesoara de pian si tatal meu, profesor de istorie (director al muzeului “Casa Muresenilor” din Brasov) au fost cei care m-au inradacinat intr-o lume artistica, mi-au insuflat dorinta de a crea. De asemenea, fiind, prin tatal meu, descendenta a familiei Muresenilor, am avut placuta ocazie de a fi instruita intru o cunoastere aprofundata a valorilor noastre culturale muzicale si istorice. Cu o astfel de sustinere spirituala si emotionala, m-am dezvoltat intr-un univers extrem de activ, ce m-a indrumat inspre a crea la randul meu.
P.R.: Cand ati inceput sa scrieti si ce anume v-a atras spre poezie?
I.G.: Elementul declansator a fost un eveniment trist petrecut in viata mea. Am inceput sa scriu poezie la varsta de 12 ani, in urma trecerii in nefiinta a unei prietene foarte dragi. Aceasta persoana care a trecut fugar prin viata mea, la o varsta frageda, m-a marcat adanc prin voiosia, bunatatea si caldura sufletului sau, daruite cu simplitate si totala autenticitate. Acesta a fost inceputul poeziei mele si a fost un act firesc, declansat de tristetea momentului. Apoi au urmat ani de cautari, ani in care nu am mai scris deloc si apoi, la indemnul unei prietene din Toronto, acum doi ani, am luat decizia de a publica primul volum. Poezia ma atrage deoarece, in opinia mea, are posibilitatea de a expune intr-un cadru restrans trairi profunde, imagini plastice si poate sa exprime intr-o maniera subtila si delicata o diversitate de sentimente.
P.R.: Volumul pe care-l am in fata este al doilea pe care-l publicati. Ati debutat in 2007 la aceeasi editura, Arania, cu volumul Ospat existential, care cuprindea un numar de “exercitii” lirice, de orientare suprarealista. Ce aduce nou volumul de acum?
I.G : Primul volum este o reverie asupra existentei, o cautare a sensului acesteia, o deschidere entuziasta catre tot ce poate fi cunoscut in interior si oglindit in afara. Sunt intrebari existentiale la nivel de fenomenologie structurala cognitiva si emotionala. Volumul de fata tinde sa adanceasca aceasta reverie si obiectul ei este angoasa existentiala pe care toti o traim. E o explorare intrinseca a durerii universale ce o simtim fata de realitatea de necontestat a perisabilitatii noastre imanente. Intrebarile exprima cautarea echilibrului in nevroza cauzata de iminenta destinului nostru – oglindit, in permanenta, in fiecare celula a trupului. Volumul de fata doreste sa exprime framantarile noastre interioare, sa le aduca la lumina, pentru a ne regasi cu totii intr-o cautare de sine comuna si a unui echilibru universal. In cadrul acestei dinamici, liantul creativ este puterea de alegere, decizia personala, ea devenind unealta cu ajutorul careia ne putem construi un prezent reparator, care sa ne hraneasca intrinsec. Prezentul acesta reprezinta singura realitate in care ne putem pe deplin dezvolta si in care avem capacitatea de a ne accepta imperfectiunea.
P.R.: Daca ar fi sa va situati intr-o serie din care ar face parte si alti poeti, care ar fi acestia?
I.G.: Nu cred ca apartin unui anume grup de poeti – pentru moment, inca imi caut un loc anume in cadrul de creatie al poeziei. In ceea ce priveste poetii romani, apreciez mult si am o mare placere citind Minulescu. Din poezia de limba straina, pot sa spun ca aceea care ma inspira si imi vorbeste la un nivel profund este cea a poetilor din Beat Generation si a celor de dupa aceasta perioada. Din poezia confesionala, Anne Sexton si Sylvia Plath sunt poete ale caror versuri exprima deschidere spirituala, onestitate si spontaneitate emotionala adanca, astfel ca ele reprezinta pentru mine o forta, o complexitate creatoare intensa.
P.R.: Sunteti de preofesie psiholog. In zilele noastre nici nu prea exista meseria propriu-zisa de scriitor – cum era, de exemplu, Sadoveanu, la noi sau, aici, Yves Thériault. Profesia dumneavoastra are vreo influenta asupra poeziei pe care o scrieti?
I.G.: Da, are o influenta permanenta. As putea spune ca a fost adaosul perfect in amalgamul de elemente ce mi-au fost necesare pentru a putea da glas gandurilor. Relatia umana din procesul de terapie este o oglinda a relatiilor umane generale si ne intalnim amandoi, client si specialist, intr-un tandem al vietii reflectat in esenta noastra: umanitatea noastra. Faptul ca sunt primita si acceptata in intimitatea gandurilor si trairilor clientilor mei ma onoreaza in fiecare clipa a acestui schimb de idei. Iar fiecare persoana ce trece prin viata mea – prieten, cunostinta, client in terapie sau necunoscut – are capacitatea de a ma innobila cu darul prezentei sale. In acest fel, intalnirile cu semenii mei, nu doar cele profesionale, devin seminte doldora de viata – pe care, uneori, le transform in poeme.
P.R.: Se stie, motivatiile celor care scriu literatura sunt extrem de diverse. Uneori ele se amesteca intr-un adevarat cocktail psihologic. Dumneavoastra pentru ce scrieti?
I.G.: Cred ca poemele mele vin dintr-o nevoie de a scoate la iveala gandurile si explorarile mele interioare, din dorinta de a imparti cu ceilalti framantarile in care am impresia ca ne vom regasi cu totii. Asa simt eu ca ne apropiem unii de altii, ne alcatuim un grai comun din bucuriile si/sau durerile comune. Le asternem pe hartie si ele prind viata intr-o alta dimensiune, reflectandu-se in oglinda intimitatii cititorului, in soapta gandului sau.
P.R.: In sfarsit, intrebarea cunoscuta: ce proiecte literare aveti in continuare?
I.G.: Proiecte literare am mai multe. Doresc sa continui sa public poezie, de asemenea doresc foarte mult sa public si un volum cu traduceri ale poemelor mele din cele doua volume, Ospat existential si Angoasa existentiala. Un alt proiect ar fi un volum de proza in engleza. Insa, in afara de planurile literare, am proiecte si de alta natura. Acum doi ani am avut placerea sa intalnesc un suflet pereche in persoana d-nei Otilia Tunaru, presedinta Asociatiei culturale M.A.V.A. – La marche à l’amour, à la vie et à l’amitié, cu care am pus bazele unei colaborari in vederea promovarii muzicii compozitorului Iacob Muresianu si a valorilor culturale ale familiei Muresianu. Impreuna organizam evenimente culturale, seri muzicale si speram din tot sufletul sa ne dezvoltam proiectele la un nivel cat mai elaborat, pentru a putea imparti cu publicul aceasta minunata bogatie artistica.