In ultimele zile, presa din Romania vorbeste tot mai insistent despre o posibila guvernare PDL-PNL, dupa alegerile prezidentiale de la sfarsitul acestui an. Chiar si presedintele Traian Basescu, intr-un interviu aparut intr-un ziar local din Iasi, amintea de dorinta sa mai veche de a aduce la conducerea treburilor tarii un guvern de dreapta, format din PDL si PNL, cu conditia ca liberalii sa renunte la pretentia de a numi primul ministru.
Daca stai drept si judeci pe masura, iti dai repede seama ca alta solutie nici nu exista in acest moment, intr-o Romanie macinata de ani buni de o criza politica ce pare fara de sfarsit. Alegerile prezidentiale nu ofera nicio perspectiva de schimbare, indiferent cine va castiga. Dominante in Parlament vor ramane aceleasi doua partide, sensibil egale ca forta politica, PDL si PSD, care vor peti la nesfarsit un PNL sfasiat intre dorinta de a guverna dupa bunul plac, alaturi de PSD, sau de a reveni pe o carare mai fireasca, alaturi de PDL.
Fiecare din cele doua variante are plusurile si minusurile ei. Cu PSD, PNL ar face afaceri in stil mare, era sa zic mafiot, dar da ca dracu’ de rau la electoratul liberal, de dreapta, care se sufoca la gandul ca Iliescu va avea intr-o zi drept de cripta langa neamul Bratienilor. Cu PDL, lucrurile ar fi infinit mai simple, daca nu ar fi… Traian Basescu.
Eventualele alegeri parlamentare anticipate, foarte posibile in cazul in care PDL si PNL nu vor ajunge la o intelegere, nu vor schimba cu nimic actuala structura a Parlamentului, pentru simplul motiv ca populatia Romaniei este clar divizata intre cele trei mari partide politice (PDL, PSD, PNL) si nehotarati. Marja de sustinere publica a celor trei partide este constanta in ultimii ani si nu exista premisele ca acest lucru sa se schimbe: PDL si PSD, intre 30 si 35%, iar PNL, intre 15 si 20%.
Combinatiile politice se fac intre aceste trei formatiuni, iar singura formula care ar putea avea un viitor este o alianta intre PDL si PNL. Asocierea cu PSD este, atat pentru PDL, cat si pentru PNL, ca o casatorie impotriva naturii: ambele partide au incercat-o si niciunuia nu i-a facut bine.
In ultimii ani de guvernare Tariceanu, PNL a trait intr-un concubinaj vicios, ferit de ochii lumii, cu PSD. Chiar daca avea zestre bogata, concubina PSD era de moravuri usoare si nu era frecventabila in vazul lumii. PSD nu va deveni niciodata, cel putin pentru generatiile noastre, un partid cu care sa poti iesi la brat pe corso, fara sa auzi in urma fluieraturile flacailor. Sufocat de fostii securisti si comunisti, tranformati peste noapte din broaste raioase in magnati media sau in baroni de tinichea, PSD-ul “prostanacului” Mircea Geoana traieste in continuare sub pulpana tatucului Iliescu, cel care l-a adus pe lume si il butoneaza de la mare si mica distanta.
Chiar daca au origini comune, PDL si PSD s-ar arunca mai degraba inaintea personalului de Caracal decat sa mai locuiasca impreuna sub acelasi acoperis. S-a vazut acest lucru in ultimul an de coabitare la guvernare, impusa de Traian Basescu. Au stat “luati” doar atat cat sa cheltuiasca, fiecare cat mai mult, banii de la nunta. In realitate, PDL dormea singur sub plapuma inca din noaptea nuntii, in timp ce PSD alerga, in calduri, dupa coada PNL. Cand lucrurile au devenit prea evidente pentru toata lumea si, mai ales, cand alegerile prezidentiale s-au apropiat periculos de mult, PSD-ul si-a luat geamantanele si dus a fost.
Impotriva unei casnicii pe bune intre PDL si PNL nu vad sa existe nimic serios. Fobia anti-Basescu este mai mult o modalitate – foarte prost inteleasa, in opinia mea – de a aduna voturi de la un electorat care ar da orice numai sa nu mai auda cuvantul scandal. La urma urmei, care dintre obsesiile lui Traian Basescu nu ar figura si pe agenda zilnica a politicianului Crin Antonescu? Asanarea clasei politice? Condamnarea comunismului? Eradicarea coruptiei?
Pe de alta parte, nici Traian Basescu nu mai e omul de acum cativa ani, care vedea negru in fata ochilor numai la auzul numelor lui Calin Popescu Tariceanu sau Dinu Patriciu.
PDL si PNL trebuie sa inteleaga ca sansa la o viata mai buna a milioane de romani depinde de capacitatea lor de a renunta la orgolii si de a se aseza la masa negocierilor. Un viitor guvern PDL-PNL, condus de un premier independent, este o varianta care poate sa puna capat crizei politice din Romania.