Firescul intrerupt

In intreaga noastra istorie, evolutia societatii a fost intrerupta ciclic de factori ex­terni si interni. Totdeauna am fost nevoiti sa o luam de la capat. Cei care schimbau cursul vietii unui popor credul fagaduiau de fiecare data ca numai ei vor aduce fericirea pe pamant. Incepand cu anul 1944, comunistii promiteau o radicala reforma, aducatoare de zile senine, un viitor stralucit, dar amanat la infinit. In lupta lor de a egaliza lumea, de a desfiinta bogatii si saracii, au inceput sa se elimine intre ei. Comunistii scoliti la Moscova vor fi scosi din ecu­atie de cei care nu au fost la Moscova, dar care, la randul lor, vor pleca la Moscova, pentru initiere.

Unul dintre cei care a intrerupt continuitatea evolutiei – luand cu forta fraiele unei tari aflate in deriva – a fost Gheorghe Gheor­ghiu-Dej. Pentru a implementa co­mu­nismul in Romania, el a aplicat marile invataturi leniniste, care spuneau ca, fara o revolutie violenta, este imposibil de in­lo­­cuit statul burghez cu statul proletar. Me­to­da importata de la rasarit va lasa in ur­ma un lung sir de martiri. Dupa ce ca, la finalul razboiului, tara era saracita, a trebuit sa platim URSS-ului si despagu­biri de razboi de trei miliarde de dolari US, su­ma de zece ori mai mare fata de va­loarea stabilita initial. Totodata, Roma­nia a fost obligata sa suporte trupele de ocupatie so­vietice inca 14 ani, timp in care tancurile au vegheat ca activistii comunisti romani sa-si consolideze puterea.

Oferta SUA de a ne ajuta la reface­rea economiei prin intermediul Planului Marshall s-a lovit de refuz total. Aceasta mana intinsa a fost acceptata numai de ta­rile Europei occidentale. In ziarul Scan­te­ia, numarul 1.264, din 31 octombrie 1948, la pagina 4 s-a publicat o concluzie: Toate eforturile de rezistenta n-au putut opri mer­sul victorios al clasei muncitoa­re, con­­dusa de Partidul ei pe drumul con­stru­irii socialismului, in timp ce economia statelor capitaliste, aflate sub dominatia imperialismului si sub apasarea planului Marshall, se afunda in mocirla crizei si putrezeste.

Din vasta biografie a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, voi sintetiza numai cateva repere. S-a nascut la Barlad, in ziua de 8 noiembrie 1901. Initial ucenic de cizmar, se reprofileaza plecand electrician la Ra­finaria Moinesti, pentru ca in anul 1921 sa ajun­ga sa lucreze la Societatea de Tram­vaie Galati. Cinci ani mai tarziu, s-a transferat la atelierele CFR din aceeasi urbe. In 1929 intra in randurile PCR. Este concediat in anul 1932 si pleaca la Ate­lierele Grivita din Bucuresti, tot ca electrician. De aici este mutat disciplinar la Triajul Garii Dej, unde sotia a refuzat sa-l urme­ze. La scurt timp, a divortat de Maria Alexe, urmand ca cele doua fiice, Lica si Tanti, sa fie crescute de bunicii materni la Galati. Locuind in Dej, i-a venit ideea sa-si adauge la nume pseu­donimul Dej.

Participand la protestul de mare an­vergura din 1933, a fost arestat si condamnat la 12 ani de inchisoare. Coinci­denta sau strategie de a scapa de razboi. Este purtat prin inchisorile Doftana si Ca­ransebes, dupa care, in 1944, a fost mutat, parca intentionat, in lagarul cu o paza re­lativa de la Targu-Jiu, de unde a evadat in noaptea de 12/13 august 1944. Se adapos­teste la preotul Marina de langa Ramnicu-Valcea, ajutat si de preotul Dumitru Cum­pa­nasu. Drept recunostinta, pe amandoi ii va promova dupa 23 august. Primul va de­veni patriarh, iar cel de-al doilea – inspector general in Ministerul de Interne.

La 30 august 1944, Gheorghiu-Dej a intampinat trupele sovietice care au ocupat Bucurestiul, deoarece semnarea armistitiului s-a amanat inten­tionat pana la 12 septembrie. A indeplinit functia de ministru secretar de stat, ministru al Economiei si ministru al Comuni­catiilor. Punand mana pe putere, ca prim secretar al partidului, avand-o ca rivala pe Ana Pauker, i-a promovat in functii, in primul rand, pe cei cu care a stat in inchi­sorile romanesti. Comunistii veniti de la Moscova au in­ceput sa devina concurenti acerbi. Ca o prima masura, Gheorghiu-Dej a initiat reforma monetara, din august 1947, ceea ce trebuia facut si in 1990 de catre ur­ma­si. A impus abdicarea regelui, la 30 de­cem­brie 1947. Ocupa apoi functia de mi­nistru al Industriei si Comentului, vice­pre­sedinte al Consiliului de Ministri si multe altele. In secretariatul CC al Partidului Muncitoresc Roman, a fost singurul etnic roman, timp de sapte ani.

La Plenara PMR din 26 mai 1952, a eliminat grupul care ii statea in coasta, celebra Troica formata din Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu. Pe parcurs va mai scutura partidul de cadre pe care le banuia ca mai primesc inca leafa de la Moscova. Dulceata razbunarii nu a intarziat. Fortele malefice din jur i-au facut cadou, prin Chivu Stoica, o particica din sarja de debut a uraniului produs de industria romaneasca. Plin de bucurie, a asezat-o pe biblioteca din birou, langa macheta primului tractor si a intaiului camion, produse ale uzinelor brasovene. Cand ministrul Minelor, Bujor Almajan, a masurat nivelul radiatiilor din incapere era prea tarziu. Pe rand, au murit de cancer toti cei ce veneau zilnic la el: seful de cabinet, frizerul, seful Gospodariei de par­­tid, seful escortei si altii. In final, a mu­rit si Gheorghiu Dej, la data de 19 martie 1965.

Despre cele doua fiice se mai poate adauga ca au fost aduse in Bucuresti, im­preuna cu bunicii lor. Vasilica, alias Lica, s-a nascut in 1928 si a murit de cancer in 1987. Trimisa de tatal sau la Moscova, a renuntat la studiile economice, preferand sa se faca actrita in Bucuresti. In urma mariajului cu Marcel Popescu au rezultat trei copii: Sanda – economista, decedata in 2005, Gheorghe – inginer, decedat tot in 2005 si Mandra – notar public. Ioana Gheor­ghiu, fiica inginerului Gheorghe, este licentiata in drept. A fost mirata ca in timpul liceului, absolvit in 1989, nu a in­vatat nimic la scoala despre strabunicul sau. Lica a fost inmormantata in ziua de 19 martie 1987, exact in ziua cand murise tatal sau, cu 22 de ani mai inainte. A mai fost casatorita cu Gheorghe Radoi, care a ajuns inalt demnitar. Dupa ce a divortat si de acesta, incercarea de a avea o relatie cu medicul ortoped Gheorghe Placinteanu s-a finalizat cu arestarea doctorului, care a murit torturat, la inchisoarea Ramnicu Sa­rat, in noaptea de 1 mai 1961.

Tanti, fiica cealalta, nascuta in 1931, a fost profesor universitar la Politehnica. S-a maritat fara acordul tatalui sau cu Cezar, unul din fra­tii Grigoriu, care va sfarsi intr-un banal accident de masina. Au avut impreuna doua fiice. S-a re­casatorit apoi cu ac­torul Stamate Popescu, rezultand o fetita care a ajuns medic.

La 6 martie 1945 a fost instaurat primul guvern comunist aservit Moscovei. In functia de premier, care purta denumi­rea de prese­dinte al Consiliului de Minis­tri, a fost desemnat doctor Petru Groza, nascut la 7 decembrie 1884, la Bacia, in judetul Hunedoara. Provenind dintr-o fa­milie instarita, a studiat la Bucuresti, Bu­da­pesta, Berlin si Leipzig. Desi a declarat ca este laic, totusi intre 1919 si 1927 a ocupat un post in Sfantul Sinod si a facut parte din delegatia ce a participat la Con­gresul Bisericii Ortodoxe Romane. Tot in acea perioada a ocupat posturile de mi­nistru pentru Transilvania, apoi ministru al Lucrarilor Publice si Comertului. Fap­tul ca era laic il va ajuta enorm dupa 1944 sa nu fie exterminat de comunisti, ca mo­sier. Avea un atu in plus, deoarece in 1933 infiintase Frontul Plugarilor, organizatie po­litica menita sa atraga paturile tara­nesti, aflate in deriva din cauza crizei mondiale.

Dupa 1944, a intrat cu acel front sub umbrela altui front, Frontul National De­mocrat, controlat de comunisti, care mai aveau inca un front, Frontul Unic Mun­ci­toresc. Pe langa cele sapte partide mici din componenta, au mai aderat si alte or­ganizatii, fidele comunismului, precum Societatea de Prietenie cu URSS, Uniunea Patriotilor, Apararea Patriotica si Confederatia Generala a Muncii. La 2 iunie 1952, Petru Groza si-a incetat mandatul de premier, dupa ce a indoliat mii de familii prin ministrii sai de Interne. Intre 12 iunie 1952 si 7 ianua­rie 1958, a fost presedintele Consiliului de Stat. In centrul municipiului Deva, langa Parcul Cetatii, avea o vila de care nu s-a atins bratul nemilos al nationalizarilor. Desi laic, Petru Groza a fost inmormantat cu un sobor de preoti, la 7 ianuarie 1958, si depus intr-o cripta a Mausoleului Eroi­lor Comunisti din Bucuresti, desi la ordinele lui fusesera masacrati peste 3.000 de clerici.

La aducerea comunismului in Ro­ma­nia au contribuit direct sau indirect inal­te personalitati mondiale. Intr-un episod anterior, aratam cum, la Mosco­va, Churchill a impartit Europa pe un ser­vetel de masa, multe popoare fiind condamnate la decimare. Interesant este insa cum a ajuns Winston Churchill prim-ministru. In anul 1940, el detinea functia de ministru al Marinei in Guvernul britanic. Premier era Chamberlain, care refuzase in 1938 fotoliul de Mare Maestru al Ordinului de Orania si se opunea ideii de a declara raz­boi Germaniei. Din cauza acestor ezitari, in locul lui a fost desemnat Winston Churchill, mason cu grad inalt, inca din 1927. El avea totusi o problema care-l facea necorespunzator pentru postul de prim ministru. Datora banci­lor aproape opt milioane de lire sterline.

Pentru a regla acest impas a intervenit energic Edvard Benes, presedintele Cehoslovaciei, mare pontif in Ordinul Ca­valerilor de Malta. De pe pozitia pe care o avea, i-a solicitat miliardarului ceh Max Loeb, proprietarul unei mine de diamante in Africa de Sud, sa-i achite lui Churchill toate datoriile. In felul acesta a ajuns prim-ministru cel care ii va oferi pe tava lui Stalin Europa de Est, in care cimitirele se vor largi cu opozantii comunismului. Toate acele ezitari au fost recunoscute de inaltul demnitar tarziu si inutil. Winston Churchill a fost premier intre 1940-1945 si intre 1951-1955. S-a nascut la 30 noiembrie 1874 si a decedat la 24 ianua­rie 1965.

Din Ordinul Cavalerilor de Malta a facut parte si generalul american Dwight David Eisenhower. Ascensiunea lui a fost ametitoare. In 1940 avea gradul de maior. Intr-un interval de trei ani, a ajuns general cu cinci stele si i s-a incredintat comanda suprema a armatelor aliate pentru debarcarea pe coasta Normandiei. In perioada 1950-1952 a fost numit comandantul suprem al fortelor NATO. Intre 1953 si 1961, a fost presedinte al SUA, pentru doua mandate – perioada in care, in Roma­nia, toata suflarea astepta sosirea arma­te­lor anglo-americane, pentru a-i goni pe so­vietici in tara lor. Eisenhower s-a stins din viata in 1969, la varsta de 79 de ani.

Dupa ce i-au ajutat pe rusi sa infran­ga Germania, anglo-americanii au inceput sa fie considerati imperialisti. Toti anticomunistii care au luptat in muntii Ro­ma­niei au fost acuzati ca agenti ai spionajului imperialist si tradatori de tara. In plenara largita a CC al PMR din 23 martie 1956, Gheorghiu-Dej afirma: Minis­te­rul Afacerilor Interne si organele Securi­tatii de Stat au obtinut in ultimii ani rezultate pozitive, mai cu seama in descope­ri­rea unor grupuri contrarevolutionare si a unor agenti ai spionajului imperialist, stre­curati pe teritoriul tarii noastre. Intreaga cuvan­tare a fost publicata in ziarul Scanteia, numarul 3.556, din 29 martie 1956, la pagina 2.

Si a venit acel 22 decembrie 1989, care insemna tot o intrerupere a continuitatii, luand fiinta Frontul Salvarii Natio­nale. Dupa cum se vede, comunistii s-au organizat in fel de fel de fronturi politice, absentand cu desavarsire din transeele fronturilor razboiului spre Berlinul incriminat cu multa manie proletara.

Note: Olimpian Ungherea – Clubul Cocosatilor, Editura Phobos, Bucuresti, 2004, p. 110 si 146.

Ultimele articole

Articole similare