Marti, 17 noiembrie 2009, la Université de Montréal, în cadrul Centrului interuniversitar de studii neo-elenice, s-a organizat o seara de conferinte pentru a marca 300 de ani de la numirea carturarului si printului Nicolae Mavrocordat ca Voievod al Moldovei. Au fost evocate si diverse momente ale epocii fanariote.
Conferentiarii, buni cunoscatori ai operei lui Nicolae Mavrocordat, ne-au oferit o frumoasa seara de cultura si istorie a României. Ei au vorbit si de Dimitrie Cantemir, de Cantacuzinesti, precum si de alte familii de voievozi. Interesant a fost faptul ca, din cei sase vorbitori (vezi foto), niciunul nu era de origine româna. Mai mult, cu totii au masterate si doctorate in cadrul carora au studiat personalitatea si opera scriitorului, filozofului, teologului si bibliotecarului Nicolae Mavrocordat.
Profesorul Jacques Bouchard, directorul Centrului interuniversitar de studii neo-elenice din Montréal si Membru de Onoare al Academiei Române, ne-a asigurat ca serile de conferinte vor continua. De altfel, nu întâmplator profesorul Bouchard a ales 17 noiembrie ca data de debut a acestor conferinte: 17 noiembrie 1709 marcheaza inceputul primei domnii a lui Nicolae Mavrocordat in Moldova.
Munca depusa de membrii Centrului interuniversitar pentru a scoate din sertar o opera înca necunoscuta marelui public se va materializa in curand prin publicarea unei carti si prin finalizarea unui site web unde vor putea fi consultate o mare parte din scrierile lui Nicolae Mavrocordat.
Participând la aceasta seara de conferinte mi-am adus aminte de una din spusele lui Constantin Noica, facand referire la Dimitrie Cantemir: “Daca vreun român citeste Descriptio Moldaviae si trece cu usurinta peste capitolul acesta – cum din pacate o facem prea des – atunci e spre rusinea si netrebnicia sa”. De aceea cred ca si noi, românii montrealezi, avem datoria de a participa la aceste interesante prelegeri, tinute în limba lui Molière, despre cultura si istoria românilor.
Întotdeauna am considerat ca noi, românii, trebuie sa fim mândri de limba, cultura si istoria noastra, iar seara de marti mi-a dovedit ca nu gresesc. Faptul ca noi ne interesam de trecutul nostru e normal, dar când si altii o fac, e sublim.