Luna trecuta a avut loc, la Centrul Cultural din Côte-des-Neiges, Adunarea Generala a Asociatiei Romane din Canada (ARC). Din dorinta de a face ceva pentru comunitatea romana din Montréal, m-am inscris si eu in aceasta asociatie.
Daca informatiile pe care le am sunt exacte, cea mai veche organizatie romaneasca de la Montréal este Biserica Buna Vestire (BBV), care, in anul 2014, va implini 100 de ani de existenta. Dintr-o perspectiva laica, cea mai veche asociatie este ARC, care va implini 60 de ani de existenta in 2012.
Este asadar just sa vorbim despre ARC si BBV ca fiind organizatiile noastre “istorice”. In trecut, dupa cum bine stim de la inaintasii nostri, a existat o stransa colaborare intre cele doua organizatii. Impreuna, ele au reusit sa construiasca frumosul complex romanesc din coltul strazilor Jarry si Christophe Colomb.
La Montréal, in cadrul comunitatii noastre, trecutul a fost si bun, si rau. S-au simtit si in Canada efectele “cutremurului comunist”. Unele semne si ramasite ale acestui cutremur le mai vedem si astazi.
Prezentul il vedem cu propriii nostri ochi: compatrioti de tot felul, cu diferite convingeri si pareri, marea lor majoritate fiind complet indiferenti la problemele si framantarile comunitatii noastre. Cat priveste continuitatea culturii romanesti la Montréal, prea putini sunt aceia care, de bine de rau, mai fac cate ceva. Aceasta, in timp ce numarul romanilor stabiliti aici creste de la o zi la alta.
In schimb, viitorul trebuie sa fie preocuparea noastra numarul 1. In fiecare duminica, la fiecare biserica romaneasca, vezi zeci de copii care se impartasesc. Este un lucru frumos si imbucurator. Daca citesti buletinele parohiale, vezi ca la mai toate bisericile romanesti din Montréal au loc zeci si sute de botezuri in fiecare an.
Studentii, elevii, copiii de astazi vor deveni membri activi ai comunitatii noastre de maine. De aceea, astazi, ACUM, trebuie facut ceva pentru ca viitoarele generatii de romani montrealezi sa-si cunoasca cultura si trecutul, atat cel din tara de origine a parintilor lor, cat si trecutul comunitatii.
Cu exceptia tambalului, a micilor si a sarmaleleor de la Campul Romanesc din Val-David, locul unde ARC este proprietar, la Montréal trebuie organizate actiuni si activitati in urma carora cultura romana sa se afirme. ARC trebuie sa redevina o asociatie puternica si solida, cu un mandat clar si bine definit. Organizatia are obligatia morala de a nu sta cu mainile in san, ci de a se implica activ in viata comunitara.
Inca nu stiu care sunt intentiile si planurile noului comitet de conducere, ales pe 14 noiembrie, dar cred ca va trebui sa gaseasca solutiile pentru realizarea acestor obiective. Faptul ca in fruntea Asociatiei au fost alesi un presedinte pentru Val-David si doi vice-presedinti pentru Montréal mi se pare o alegere inteleapta si o realizare extraordinara. Ca unul prezent la alegeri, pot spune ca uneori Dumnezeu aranjeaza lucrurile de o mie de ori mai bine decat am face-o noi, oamenii. Proaspetii lideri vor trebui insa sa probeze ca merita aceste functii si ca sunt demni de responsabilitatea pe care si-au asumat-o.