Dupa ce a pierdut alegerile, PSD-ul lui Mircea Geoana si armata de slugi din televiziunile si publicatiile lui Dan Voiculescu (Jurnalul national, Antenele) au gasit vinovatii: romanii din diaspora, care si-au permis sa voteze cu Traian Basescu. Si, pentru ca-si dau seama ca cei plecati de acasa nu pot fi manipulati, nefiind permanent expusi minciunilor concertate, au gasit si solutia: n-ar trebui sa mai votam. Pentru ca noi, cei plecati, nu mai stim ce se intampla in tara, nu vedem ce greu e sa traiesti in singura dictatura din lume unde ai voie sa injuri dictatorul la TV non-stop. Termenul dispretuitor de capsunar a iesit din nou la suprafata.
Doar ca romanii plecati din tara sunt mai mult decat conectati la realitatea romaneasca. Cele cinci milioane de salariati pe care-i are Romania in acest moment au cotizat, in 2008, 35 de miliarde de euro la bugetul de stat. Romanii din afara tarii au trimis in Romania, tot in 2008, 11 miliarde de euro. Nu sunt mai mult de doua milioane de romani in diaspora, asta daca vrem sa rotunjim cifrele. E adevarat, acesti bani nu au ajuns direct in bugetul statului, dar au ajuns in economie, prin consum. Romanii ramasi in tara au platit rate, au cumparat paine, masini, si-au consolidat casele.
O parte din acesti bani au ajuns si la buget. Fara ei, Romania avea mari probleme. In plus, romanii plecati au rude, proprietati. Multi vor sa revina. E limpede ca nu le este indiferent unde vor reveni. Si daca ei cred ca Basescu este optiunea cea mai buna pentru ei, aceasta alegere trebuie sa fie respectata.
Adrian Nastase spunea pe blogul lui: “cei care au plecat de multi ani din tara, chiar daca citesc presa si sunt informati, nu au contact direct cu realitatea. Nu sunt afectati, direct, de reglementari, de taxe si impozite (…). Prin urmare, votul lor ar trebui sa aiba o greutate mai mica. Se impune, in viitor, o dezbatere pe acest subiect“.
Aceasta atitudine este daunatoare si conduce la aparitia a doua categorii de romani, dintre care imigrantii vor fi cetateni de rangul doi. Ceea ce este de neacceptat. Constitutia Romaniei spune ca toti cetatenii sunt egali in fata legii.
Romanii din diaspora nu trebuie vazuti ca o amenintare. (De altfel, e limpede ca, daca ei ar fi votat cu Geoana, nimeni din PSD n-ar fi comentat si auzeam doar laude). Diaspora este o oportunitate pentru Romania, fie si doar pentru faptul ca ea face mai mult pentru imaginea tarii decat zeci de campanii ale Ministerului Turismului. Daca si numai 10% dintre cei plecati decid sa revina, experienta lor din Occident poate face diferenta intr-o Romanie unde lumea a uitat sa mai munceasca.
Diaspora altora
Problema votului din diaspora nu o au doar romanii. Iar dreptul de a vota nu e neaparat unul care vine obligatoriu odata cu cetatenia.
Iata situatia in Canada. Cetatenii care nu au domiciliu stabil in Canada pot vota la alegerile federale doar daca nu au mai mult de cinci ani consecutivi de absenta din tara. Asta inseamna ca cineva care locuieste in SUA de sase ani nu mai are drept de vot. Exceptie fac angajatii din strainatate ai guvernului federal sau provincial, angajatii organismelor internationale in care Canada este membra, fortele armate si partenerii acestor angajati.
In SUA, legislatia este mai permisiva. Indiferent de cat timp un american s-a stabilit in alta tara, el poate vota, invocand ca rezidenta ultimul domiciliu pe care l-a avut pe teritoriul Statelor Unite. Unele state americane accepta ca pana si copiii emigrantilor (cu varsta majora) sa voteze, chiar daca ei nu au locuit niciodata in State. Acestia pot declara ca rezidenta ultimul domiciliu din SUA al parintilor.
O situatie similara cu cea de la recentele alegeri din Romania a avut loc in Italia, in 2006. Pentru prima data, diaspora italiana, una dintre cele mai mari din lume, a avut posibilitatea sa-si trimita reprezentantii in parlamentul italian. Coalitia lui Romano Prodi a obtinut majoritatea in Camera Deputatilor. In Senat, coalitia condusa de Silvio Berlusconi avea controlul, cu doar un loc in plus. Bucuria i-a fost insa de scurta durata. Diaspora trebuia sa dea sase senatori: un loc a fost obtinut de Berlusconi, unul de independenti si patru au mers la coalitia lui Romano Prodi.
Italia a fost animata de dezbateri pe tema oportunitatii votului celor din diaspora. S-a adus in discutie inclusiv dreptul moral al imigrantilor italieni de a vota, ca urmare a contributiei economice a acestora dupa razboi, care a ajutat economia italiana sa-si revina.
Suna cunoscut, nu-i asa?
