Inceput la 7 iunie 2008, acest serial de colectie s-a intins pe o perioada de 18 luni. Am incercat sa starnesc interesul cititorilor pentru o istorie recenta, care inca nu se preda la scoala, deoarece deranjeaza cumplit.

In acest ultim episod voi prezenta cateva curiozitati si consideratii asupra unor vremuri mai mult sau mai putin uitate.

Voi incheia cu precizarea bogatului material documentar, fara de care multe nume ale unor foste personalitati, precum si faptele lor inaltatoare ar fi fost uitate sub praful tacutelor arhive.

Fara aparitia comunismului, care a reprezentat extrema stanga, nu avea cum sa apara extrema dreapta, fascismul, care a incercat sa impiedice extinderea bol­se­vis­mului in lume. Fara ascensiunea lui Le­nin si a lui Stalin nu aveau cum sa apara Hit­ler si Mussolini. Tanarul Corneliu Zelea Codreanu si Asociatia Studentilor Crestini nu puteau sa-si faca aparitia daca nu ar fi existat blocada sau embargoul la care a fost supusa Univer­sitatea din Iasi, unde o grupare necrestina, greu de inteles, hotara cine si cati dintre romani pot urma cursu­rile acelei prestigioase institutii de invata­mant din propria lor tara.

Hitler, cu nume de botez Heidler si nume de alint Dolphy, s-a folosit de socia­lism pentru a combate socialismul, rezul­tand socialismul antisocialist, adica na­tio­nal-socialismul. Apoi si-a lichidat adversarii. Stalin avea nevoie de un co­munism personal pentru a invinge comunismul colegial, rezultand comunismul anticomunist, care inseamna national-co­munismul. Dupa aceea si-a lichidat concu­rentii. Desi cele doua planuri bat la ochi ca asemanare, exista, totusi, dife-rente. Hit­ler nu a avut mania de a-si acorda grade cu nemiluita. A ramas pana la moarte cu gradul de caporal, obtinut in prima conflagratie mondiala. Stalin, in schimb, fara sa aiba studii militare, cu cei 11 ani petrecuti in scoli teologice, s-a autoproclamat direct Maresal al URSS, la 6 martie 1943. Pentru a se diferentia fata de ceilalti ma­re­sali din subordine, la 27 iunie 1945, du­pa capitularea Germaniei, si-a facut cadou titlul militar unicat de Generalissim, incluzand kilograme de ordine si meda­lii. La 5 martie 1953 a murit, in conditii neelucidate, lasand insa in urma un stat mare si puternic. URSS a fost singura tara care, dupa un razboi pustiitor, a devenit mai puternica decat la inceputul declansarii conflictului militar.

Stalin a fost imbalsamat dupa mode­lul lui Lenin si depus in mausoleu, langa acesta, unde a ramas timp de 8 ani. In urma reorientarilor poli­tice, la 3 octom­brie 1961 a fost scos si in­humat ca orice muritor. Era acuzat de mari greseli, de catre aceiasi oportunisti ca­re il aclamasera anterior drept cel mai mare strateg al omenirii. In realitate, a dat dovada de adevarata in­te­ligenta, profitand de naivitatea occidentalilor atunci cand s-a impartit Euro­pa, ca o marfa oarecare.

Numele sau de botez a fost Iossif Vi­ssarionovici Djugasvili. Apropiatii ii mai spuneau Koba. Stalin reprezinta un pseudonim luat in 1913, care inseamna “otel”. S-a nascut la 21 decembrie 1878, in orasul Gori, din Georgia. A fost Se­cretar General al CC al PCUS, intre 3 aprilie 1922 si 5 martie 1953. De tanar a fost atras de stanga sociala. Prima sotie se nu­mea Ekaterina Svanidze; casnicia lor a durat trei ani, pana in 1907, cand sotia lui Stalin a decedat, lasand in urma un fiu, Iakov, care va deveni ofiter in Armata Rosie. Cazut prizonier la nazisti, acestia s-au oferit sa-l schimbe cu un general german, dar Stalin a refuzat. Auzind ca tatal sau a refuzat sa-l salveze, Iakov s-a sinucis. In prezent, Ioseb, fiul lui Iakov, soli­cita sa-l reabiliteze pe bunicul considerat plin de calitati. In 1919, Stalin s-a casato­rit cu Nadejda Sergheevna Alliluevna, mai tanara cu 22 de ani. Impreuna au avut doi copii. Vasili a ajuns ofiter de aviatie si a murit din cauza alcoolului, iar Svetlana a parasit URSS-ul in anul 1967, cu destinatia SUA. Nadejda s-a sinucis in 1932, dupa o cearta cu sotul sau, lasand o scri­soa­re de adio care nu l-a impresionat pe Stalin.

CITEȘTE ȘI:  Descoperire arheologică excepţională la Pompeii

Pe langa zecile de mii de liste ale condamnatilor la moarte, pe care le semna cu dezinvoltura, amintesc cele sase mili­oa­ne de oameni care au murit de foame, datorita politicii agrare, precum si cele 2,5 milioane de persoane diparute in an­che­­tele Securitatii, intre care fosti ofiteri taristi, intelectuali, preoti, muncitori si tarani. In 1923, cifra s-a ridicat la 22 de milioane de victime, indivizi considerati periculosi, anticomunisti, dusmani ai poporului si ai URSS. La Conferinta de la Ialta, din 1945, Stalin i-a facut lui Churchill o confidenta epocala: “moartea unui om este o tragedie, moartea a mi­li­oa­­ne de oameni este statistica”. Trecand peste epurarile in serie pe care le-a facut in sanul partidului, executandu-si adversarii, Tatucul si-a consolidat puterea, asa­sinandu-l pe rivalul sau, Lev Bronstein Trotki. La 1 martie 1953, dupa o petrece­re care s-a prelungit pe durata unei nopti intregi, Omul de otel a suferit un atac ce­rebral, care i-a paralizat partea drepta a corpului. A murit patru zile mai tarziu, la 5 martie 1953, la varsta de 73 de ani. Ofi­cial, hemoragia cerebrala a fost decla­rata cauza principala a mortii.

Viaceslav Molotov, in memoriile sale publicate in 1993, afirma ca Lavrenti Beria, fostul sef al Securitatii NKVD, s-a laudat in fata sa ca l-ar fi otravit pe Stalin cu o substanta care provoaca atacuri cerebrale. Adevaratul motiv al mortii lui Stalin se va afla probabil doar dupa ce va fi aprobata deshumarea cadavrului sau.

Dupa deces, Stalin a inceput sa fie criticat, pentru crimele savarsite, de ca­tre fostele lui cozi de topor. Orasul Stalin­grad a devenit Volvograd. Padurea imen­selor statui care ii reprezentau chipul si faptele marete a fost retezata cu dalta si ciocanul oportunismului. Din partid au fost scosi Molotov, Malenkov, Kagano­vici – nume grele, care batatorisera calea celor care ii vor da afara fara mila. Toate acele metode au fost aplicate punct cu punct si la Bucu­resti, de romanii silitori, multi dintre ei scoliti la Moscova.

Oricum, se stie ca istoria se re­peta. Recent, s-a renovat cea mai mare statie a metroului din Moscova, al doilea metrou din lume in ce priveste traficul de cala­tori. Din 25 august 2009, statia Kurskaia a redevenit asa cum era in 1950: imensa, stralucitoare, plina de candelabre gigantice si picturi, ca o catedrala. La intrare, a reaparut vechiul slogan, sters in 1956, din ordinul lui Hrusciov: Sta­lin ne-a inspirat in­crederea in popor, munca si fapte eroice. Vechea statuie a Parintelui Popoarelor nu a mai fost gasita, pentru a fi repusa pe vechiul soclu. Cu noua ani in urma, Banca Centrala a Fede­ratiei Ruse a emis 500 de monede de ar­gint cu efigia celui considerat artizanul extinderii in lume si arhitectul trasarii al­tor granite ale tarii sale.

***

Am cautat ca acest serial de mare intindere sa contina elemente de larg interes. M-am staduit sa prezint o serie de drame efective, destine amputate, spe-rante retezate, fapte fara precedent care s-au petrecut in Romania seco­lului 20, secolul marilor descoperiri. In­tam­plari incredibile, care nu s-au petrecut intr-o jungla ecuatoriala din Comuna Pri­mitiva, ci in perimetrul unei tari crestine, din batrana Europa, unde orice propunere de cle­menta era respinsa cu hotarare de catre organele ateiste. Posteritatea trebuie sa stie ca victimele comunismului nu au fost reduse la tacere de inamici din exte-rior. Muntele de cadavre a reprezentat rodul muncii monstrilor de langa noi.

CITEȘTE ȘI:  Gheţarii din vestul Statelor Unite „probabil vor dispărea până în 2070-2080”

Apeland la teroarea exercitata pe scara larga, fortele represive si-au exterminat fara regrete semenii, pentru simplul motiv ca erau de alta parere.

Am asternut pe hartie cutremura­toa­rele marturisiri ale supravietuitorilor sau ale familiilor indoliate. Marturisiri incre­dibile despre cei care nu s-au mai intors acasa, aruncati in gropi nestiute, fara cru­ce. Am intentionat sa sterg praful uitarii de pe fruntea multor simboluri ale demnitatii. M-am rezumat la datele existente, deoarece la unele dosare accesul nu este inca permis. Altele lipsesc de pe rafturi. Au fost subtilizate sau descompletate din timp de cei care au vrut sa-si ascunda faptele reprobabile

. Respectand deontologia, voi scoate in evidenta numele autorilor si titlul car­tilor din care m-am documentat, inainte de a pleca la acest drum lung. Din impresionanta lista, o parte dintre scriitori au fost precizati la finalul episodului numa­rul 24, urmand sa-i nominalizez si pe cei­lalti: Cristian Tudor Popescu – Liberta­tea urii si Luxul mortii, Editura Polirom, Iasi, 2007; Max Banus – Cei care m-au ucis, Editura Tinerama, Bucuresti, 1991; Miruna Munteanu – Dosare ultrasecrete, Editura Omega, Bucuresti, 2000; Neagu Cosma si Ion Stanescu – De la iscoada la agentul mo­dern, Editura Paco, Bu­curesti, 2001; Sava Io­nescu – Mandrie si moarte, Editura Mihai Dutescu, Craiova, 1995; Radu Ciuceanu – Intra­rea in tunel si Potcoava fara noroc, Editura Albatros, Bucuresti,1995; Ion Lesciuc – Cartea albastra a destinelor Securitatii, 1999; Radu Negrea – Spoliatorii, Editura Aureus, Bucuresti, 1991, Florian Garz – Anti­crist in razboi, Editura Obiectiv, Craiova, 2006 si Democratia hienelor, Editura Obiectiv, Craiova, 2002; Ionel Moise – Troitele iuibirii, Editura Contrafort, Cra­iova, 2008; Nicolae Petrescu – Distihuri si catrene din vremuri oligofrene, Editura Europa Nova, Bucuresti, 2001; CNSAS -Ban­de, banditi si eroi, Editura Enciclo­pedica, Bucuresti, 2003; Olimpian Ungherea – Pretul tacerii si Clubul cocosatilor, Editura Phobos, Bucuresti, 2005; Mircea Musat – 1940, Drama Romaniei Mari, Editura Fundatia Romania Mare, Bucuresti,1992; Ion Cristoiu – De la o lovitura de stat la alta, Editura Historia, Bucuresti, 2006; Vasile Ga­vrilescu – Nume de cod, Marcela, Editura Contrafort, Craiova, 2008; Dinu C. Giu­rescu – Uzurpatorii, Editura Vremea, Bucuresti, 2004 si Falsificatorii, Editura RAO, Bucuresti, 2007; Florin Constantiniu – Diplo­matii romani, editura Tritonic, Bucuresti, 2003; Romulus Rusan – Cronologia si geogra­fia represiunii comuniste, Fundatia Aca­demia Civica, Bucuresti, 2007; Cristian Craita – Marile mistere, Editura Obiectiv, Craio­va, 2002; Marius Oprea – Chipul mortii, Editura Polirom, Iasi, 2006; Cor­nel Ona­ca – Regasirea, Revista Memoria, numa­rul 63, Bucuresti; Marius Vincentiu Stefan – Cronica unor suferinte ce nu pot fi uitate, Revista Obiectiv Legionar, nr. 46, Bucu­resti, 2007.

Toti acesti condeieri de exceptie trebuie apreciati pentru munca depusa si rab­darea de a patrunde in tainele unor ar­hive, interzise pe parcursul multor dece­nii. Efortul lor merita recunostinta din partea noastra.

In urma semnalelor primite de la ci­titori, cei interesati vor putea urmari, pe viitor, un serial de colectie diversificat. Noul proiect va oferi istorii menite sa captiveze preferintele tuturor iubitorilor de lecturi palpitante, pline de suspans.

Sub titlul Mistere si hazard, voi scoate la lumina amprentele marilor tra­dari, substratul asasinatelor celebre, diletantismul politic, impostura contagioasa, oportunismul prolific si neuitatele crime fara vinovati din perioada totalitarismului. Respectand o veche dorinta a cititoarelor, va fi readusa in atentie stalucirea unor povesti de dragoste pasionala. Evenimentele vor fi prezentate in alternanta, pentru a se evita monotonia subiectelor care se adreseaza numai unui anumit segment de cititori.

Ad