Incep prin a face o marturisire. Am fost membru al Partidului National Liberal intre 23 martie si 25 noiembrie 2009, data la care PNL a semnat acordul de colaborare electorala cu PSD, in vederea sprijinirii candidaturii lui Mircea Geoana la presedintia Romaniei. PNL este singurul partid din Romania in care am fost membru vreodata, atat dupa Revolutia din 1989, cat si inainte.
Am intrat in PNL in luna martie, a doua zi dupa ce Crin Antonescu a fost ales in functia de presedinte al partidului. Am crezut atunci ca tanarul Crin Antonescu reprezinta o garantie ca PNL isi va regasi, in sfarsit, locul firesc pe esichierul politicii romanesti, ca partid de dreapta, alaturi de PDL si cat mai departe de Partidul Social Democrat al lui Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Marean Vanghelie.
Am visat, de asemenea, la o renastere a PNTCD si la o eventuala guvernare de dreapta alaturi de PNL. Acest vis a fost insa complet destramat de evolutia din ultimii ani din sanul PNTCD, cand doi neaveniti intr-ale politicii, Marian Milut si Aurelian Pavelescu, au ajuns la conducerea partidului si l-au ingropat definitiv. Ultima lopata de pamant peste mormantul PNTCD a fost aruncata chiar zilele trecute, cand singurii lideri credibili pe care-i mai avea partidul, Gheorghe Ciuhandu si Radu Sarbu, au semnat, la Timisoara, un protocol de colaborare cu PSD.
Asa cum arata astazi clasa politica romaneasca, nu vad alta varianta decat o alianta intre PDL si PNL. PDL nu este un partid cu adevarat de dreapta si cu valori morale ireprosabile. Nu pot sa uit ca PDL este continuatorul partidului lui Petre Roman, un partid rupt din fostul FSN al lui Ion Iliescu, in care se regasesc, pe langa foarte multi oameni de valoare, veniti mai ales dupa fuziunea cu PLD, destui politicieni compromisi, fosti colaboratori ai Securitatii sau fosti lideri comunisti.
Insa, din pacate, acest lucru este valabil pentru absolut toate partidele politice din Romania. In PNL, spre exemplu, ii avem pe Theodor Melescanu, fosta mana dreapta a lui Ion Iliescu, pe Petre Roman, care a esuat politic in tabara liberala, l-am avut pe Decebal Traian Remes, compromis ca un ultim gainar, si-l avem, de asemenea, pe securistul Ioan Ghise.
PNTCD, din pacate, este intr-o situatie si mai trista decat PNL. Dincolo de faptul ca este rupt intre doua tabere aproape la fel de nocive, partidul a fost si el infestat de fosti securisti si comunisti. Este drept ca unii dintre ei au parasit intre timp corabia taranista, dupa ce partidul a pierdut aproape orice contact cu electoratul roman.
Despre celelalte partide politice din Romania nici nu mai este nevoie sa vorbim. PSD, PRM sau PNG-ul lui Gigi Becali sunt formatiuni pline de fosti securisti si comunisti. Concluzia este trista: in Romania nu exista nicio formatiune politica curata, in care sa nu-ti fie rusine sa te afisezi cu o buna parte dintre liderii ei.
Totusi, intr-o mare de politicieni corupti, cu legaturi indisolubile cu vechiul regim comunist, exista doua formatiuni politice care pot fi cat de cat frecventabile, dupa standardele democratiilor occidentale. Acestea sunt PNL si PDL. Exclud din aceasta discutie UDMR, fiindca acesta este un partid creat pe alte criterii decat cele strict politice.
Sa fim bine intelesi, politicienii nu sunt sfinti nicaieri in lume. In orice tara, acestia isi urmaresc mai mult sau mai putin propriile interese, de grup sau individuale. Deosebire este data de gradul de respect fata de lege si fata de cetateni, dar mai ales de reactia institutiilor de stat chemate sa vegheze la respectarea legilor tarii.
In Romania exista legi care sa condamne coruptia sau praduirea banului public, dar institutiile care ar trebui sa le aplice sunt controlate politic. In ciuda nenumaratelor acuze aduse, as spune ca Traian Basescu este presedintele care s-a implicat cel mai putin in mersul justitiei si al anchetelor.
Nu comparati cu ceea ce se intampla in Canada, ci cu ceea ce se petrecea in Romania pe vremea guvernarii lui Nastase, intre 2000 si 2004 si incercati sa va imaginati ce s-ar fi intamplat in continuare daca PSD ar fi ajuns din nou la guvernare. Daca vreti sa va faceti o idee, este destul sa va uitati in curtea Televiziunii Nationale de cand la conducerea ei a ajuns un lider PSD, Alexandru Sassu. Acesta a transformat TVR-ul – pentru a cata oara? – intr-un mizerabil instrument de propaganda electorala, folosit impotriva presedintelui in functie al Romaniei.
Traian Basescu si PDL sunt departe de ceea ce ar trebui sa fie politica adevarata, asa cum ne-o dorim cu totii, raportandu-ne la ceea ce vedem in Canada. Insa adversarii lor sunt la ani lumina de ceea ce se petrece in lumea libera. Unde ar fi marea majoritate a liderilor PSD daca, prin absurd, in Romania ar intra in vigoare legile din Canada, iar aplicarea lor ar fi la mana institutiilor canadiene? Raspunsul este simplu: la inchisoare. Este adevarat ca tot acolo ar fi si multi dintre liderii PDL sau PNL, dar proportia este net in dezavantajul PSD.
Unde vreau sa ajung? La concluzia ca, in momentul de fata, Romania nu are alta sansa decat o guvernare PDL-PNL. Zarurile sunt insa in mainile liberalilor, iar inconstienta cu Crin Antonescu res-pinge orice colaborare cu Traian Basescu tine mai mult de joaca din curtea scolii decat de politica mare in care a ajuns, se pare, din greseala.
