Atat de mult s-a vorbit si s-a scris in ultima luna despre filmul Avatar incat e greu de crezut ca mai sunt persoane care nu stiu despre ce este vorba. Dupa 12 ani in care n-a mai scos niciun lungmetraj, regizorul de origine canadiana James Cameron lansa, pe 18 decembrie, o poveste despre niste extraterestri de culoare albastra, care avea sa rupa gura targului. Nu atat prin continutul ei, cat prin realizare.
Cameron versus Cameron
Avatar este filmul cu cel mai mare buget din istoria cinematografiei: peste 300 de milioane de dolari. O super-productie la care regizorul a inceput sa lucreze inca din anii ‘90, dar pe care a tot amanat-o pentru ca nivelul la care ajunsese tehnologia inca nu-l multumea. Voia sa-si invite publicul intr-o lume in trei dimensiuni, in care sa traiasca o experienta absolut uluitoare. Si a reusit. Febra Avatarului s-a raspandit mai ceva decat pandemia de gripa care pusese planeta pe jar. In multe orase din lume, filmul a fost prezentat saptamani la rand cu casa inchisa.
Desi in ultimii ani s-au produs tot mai multe filme in 3D, abia pelicula lui James Cameron face sa se vorbeasca pe scara larga de o noua era a imaginii. Rerezentantii firmei Sony ajung sa faca previziuni spectaculoase: ei spun ca, in 3 ani, jumatate din vanzarile de televizoare vor fi pentru aparate dotate cu tehnologie 3D. Mai multi colosi media au anuntat planuri de a lansa posturi de televiziune care sa emita in 3D, iar FIFA si-a declarat intentia de a filma in 3D cam un sfert dintre meciurile Cupei Mondiale de anul acesta.
Singurul lucru cert ramane, deocamdata, faptul ca Avatar a ajuns deja pe locul doi ca incasari la nivel mondial: 1,14 miliarde de dolari, in mai putin de o luna de la lansare. Primul loc este detinut tot de James Cameron, cu filmul sau precedent, Titanic (1997), care a avut incasari de 1,84 miliarde in intreaga lume, in primul an.
Teoria chibritului
Pe cat de bogat este filmul Avatar la nivel vizual, pe atat de sarac este ca scenariu. Pe planeta Pandora se descopera un minereu extrem de pretios. Armata (americana, se intelege) este trimisa intr-o misiune speciala, pentru a pune mana pe acest minereu. Numai ca Pandora este locuita de niste creaturi albastre, destul de asemanatoare cu oamenii, care traiesc intr-o extraordinara comuniune cu natura si care nu ar accepta niciodata exploatarea zacamantului.
Prima misiune este infiltrarea localnicilor (numiti Na’vi) cu fiinte asemanatoare, create in laborator, prin combinarea ADN-ului uman cu ADN-ul acestora. Un “avatar” astfel obtinut devine eroul filmului. Pe masura ce-i cunoaste mai bine pe Na’vi, incepe sa-i inteleaga si sa-i iubeasca. Mai cu seama ca se indragosteste de printesa Neytiri, fata capeteniei lor. Asa ca decide sa treaca in tabara adversa si, in loc sa-i ajute pe militari la nimicirea albastrilor, conduce defensiva acestora din urma si-i ajuta sa-si salveze habitatul.
O poveste simpla, maniheista, o fabula in care razboinicii lacomi si violenti sunt, pana la urma, invinsi de fiinte pasnice, spirituale si foarte ecologiste.
Ei, dar cand criticii de film au inceput interpretarile, treaba a inceput sa se complice. Poate nu v-ar fi trecut prin cap ca, de fapt, aceasta poveste, doar in aparenta lejera, este o subtila si curajoasa critica la adresa invaziilor militare americane in Vietnam, Irak sau Afganistan. Alti “analisti” au cugetat ca filmul este profund incorect politic si foarte rasist: cum se face ca populatia Na’vi, care este “colorata”, nu se poate salva singura si are nevoie de interventia eroului “alb” pentru a izbandi?
Ultima lovitura a dat-o insa Vaticanul, care a afirmat – mai discret in ziarul Osservatore Romano, dar mai transant la postul Radio Vatican – ca acest cult al naturii pe care-l preaslaveste filmul lui Cameron este de sorginte pagana. Iar “raiul” pe care-l vedem pe planeta Pandora ascunde pericolul transformarii ecologiei in religia mileniului.
James Cameron ar trebui sa se declare multumit. Cu cat mai multe si mai bizare ipoteze, cu atat mai multi curiosi, adica platitori de bilete.
In Romania, 3D-ul e hot la AFI Palace
Ii stim doar pe romani: mari amatori de noutati, nu se facea nicicum sa rateze “fita” momentului, coûte que coûte. La sfarsitul anului trecut, s-a deschis la Bucuresti un nou mall, cel mai gogonat de pana acum: AFI Palace Cotroceni. 250 de magazine, doua cazinouri, un patinoar de aproximativ 1000 mp, un lac artificial cu barcute electrice pentru copii, o pista de carting si una de role. Nu toate sunt inca functionale, insa majoritatea spatiilor comerciale au fost inchiriate fara probleme, iar mall-ul e deja extrem de aglomerat. Cine spunea ca e criza in Romania?
Desigur, peste toate, exista la AFI Palace Cotroceni un megaplex cu 20 de sali de cinema, unde s-a inaugurat si primul IMAX din tara. La Avatar, a fost mare inghesuiala, ca in toate marile orase din lume. Cu deosebirea ca aici casierul reusea sa mai “gaseasca” doua bilete daca stiai cum sa “pui problema”.
Noul mall, construit de compania cu capital israelian AFI Europe, se afla la intersectia dintre bulevardele Timisoara si Vasile Milea. Investitia totala se ridica la 300 de milioane de euro, dintre care 90 de milioane au fost prevazute pentru amenajarea locurilor de distractie.
