Inca de cand am aflat ca voi deveni mama, speriata de multi- tudinea situatiilor necunoscute pe care stiam ca le voi intampina, am incercat sa-mi insusesc cat mai multe cunostinte pe care sa le pot pune in aplicare pe pe drumul maternitatii. Deciziile despre noul meu rol le-am luat impreuna cu sotul si ghidata de instinctul matern. Sigur, nicio noua indeletnicire nu vine fara o arena plina de simpatizanti si opozanti, insa nu mi-am imaginat niciodata ca cei mai acerbi critici vor fi… femeile.
Simpatia a luat oarecum sfarsit odata cu disparitia burticii. Cam atunci au inceput sa curga si primele sfaturi, critici, dojeni, dileme. Si nu, cele mai multe n-au venit din partea cunoscutilor si apropiatilor – pe acestia ii ascult cu drag, chiar daca si povetele lor le trec prin filtrul personal, iar deciziile finale imi apartin. Azi ma refer la sfaturile si criticile pe care le tot primesc, fara sa le cer, de la femei ca si mine, in magazin, la coafor, in sala de asteptare a pediatrului sau la farmacie.
Alaptezi? Vai, iti distrugi corpul, nu poti tine o dieta, vei gati numai chestii inspide, inodore, vei fi dependenta de copil si iti vei neglija sotul.
Ai introdus biberonul si laptele praf? Ce inconstienta, copilul tau se va imbolnavi mai des si poate avea un coeficient de inteligenta mai scazut decat copilul meu, hranit exclusiv la san.
Nu lucrezi? Stai acasa? Vei fi o alienata social. Te vei delasa, o sa te ingrasi, o sa-ti lipseasca “atmosfera adulta” din afara lumii copilului tau.
Vrei sa te intorci la munca? Sigur, iti neglijezi copilul, esti produsul acestei societati nefericite care alearga dupa bani, n-ai suflet.
Lucrezi de-acasa? Bineinteles ca nu poti fi o mama prea buna daca nu iti dedici intregul timp copilului. Este penibil sa vrei sa iti cresti copilul in timp ce castigi bani, nu le poti face pe amandoua deodata.
Ai slabit dupa nastere? Da, parca ai slabit, dar, sincer, nu mai arati chiar ca inainte de a fi insarcinata.
Ce varsta are fetita ta? Ce slaba esti, nici n-ai zice ca ai nascut acum cinci luni. Aha, te infometezi in detrimentul nutritiei copilului.
Nu mai vrei sa-i faci inca o surioara/ fratior fetitei tale, acum, imediat, ca sa creasca repede, impreuna, sa scapi de griji? Esti egoista, fata ta va creste rasfatata si neechilibrata psihologic. Cum adica iti va fi greu cu doi sau mai multi copii? Eu am crescut trei si nu am poluat planeta cu pampersi de hartie, ca voi, ci spalam scutecele de mana.
Nu mai iesi des in oras? Nu uita, esti si femeie, nu doar mama, ce te-ai izolat asa?
Ai fost la coafor? Ai prea mult timp la dispozitie, chiar ai vreme de socializat prin saloane cu copilul in carucior?
Te-ai machiat? Iata ca unele dintre noi au timp si pentru lucruri marunte si neimportante.
Nu te-ai machiat? Arati stearsa si obosita.
Te-ai catarat pe tocuri? O mama pe tocuri, cu un copil de cateva luni in brate, este prea stridenta.
Nu te-ai mai parfumat azi? Ti-ai pierdut farmecul, ai uitat sa te aranjezi.
Vrei sa dai copilul la gradinita in mediul familial? Esti inconstienta, o sa-ti fie tot timpul bolnav, tine-l acasa cat poti mai mult.
Ai vrea sa tii fetita acasa vreo doi-trei ani? O s-o alienezi, n-o sa se integreze in colectivitate, va fi o salbatica.
Vrei sa o dai la scoala publica? Alta inconstienta. Va invata acolo doar despre sex, droguri si despre cum sa sune la 911 daca o urechesti vreodata.
Te gandesti sa o dai la o scoala privata? Faci sacrificii prea mari pentru un tanc caruia nici macar nu stii daca o sa-i placa scoala…
Astfel de lucruri se rostesc tot mai des in jurul meu. Iar dintr-un mini-sondaj pe care l-am facut printre prietenele mele care sunt proaspete mamici a reiesit ca nu sunt singura care primeste acest “tratament public”. Noroc ca maternitatea imi da avantajul unei serenitati care ma face sa zambesc si sa merg mai departe, stiind ca familia mea e mai importanta decat vorbele lor. Insa nu ma pot opri sa nu ma intreb cand am devenit noi, femeile, atat de dure? Cand am invatat sa judecam atat de aspru sau sa emitem pareri necerute? Cand am uitat sa zambim semenelor noastre si, daca nu avem nimic frumos sau politicos de spus, sa nu spunem nimic? Mamici din toate partile, de toate natiile, din toate paturile sociale, uniti-va!
