Daca guvernele ar cauta solutii la mica publicitate, cam asa ar suna un anunt dat de premierul Jean Charest. Acesta are probleme in a identifica formulele care sa-i permita eliminarea deficitului bugetar, care va atinge 13,2 miliarde de dolari in urmatorii patru ani. Guvernul Charest a promis ca va restabili echilibrul bugetar (adica va ajunge la cheltuieli egale cu incasarile) in 2013.
Si ce ma intereseaza?
Pentru omul de rand, 13,2 miliarde de dolari deficit bugetar e o cifra care-l lasa rece. Nu-i a lui. El vrea sa-si plateasca ipoteca sau chiria, rata la masina, cosul de cumparaturi la supermarket sau vacantele-n sud. Pe fiecare dintre noi, o crestere de 10 de centi la benzina ne scoate din minti mai mult decat deficitul bugetar.
Si totusi, acesta din urma e mai important. Cand vorbim de datorii ale sta-tului, trebuie tot timpul sa realizam ca statul suntem noi. Si ca datoriile sunt ale noastre. Statul nu produce bani, el ii ia, prin diverse metode, de la cetateni. Prin impozite pe venituri si printr-o sumedenie de taxe. Unele, disimulate – pentru ca statul quebechez este si proprietarul Hydro Québec, Loto Québec sau SAQ. Treaba acestor companii este sa ofere statului veniturile de care are nevoie. Si, atunci cand statul o cere, tarifele cresc. Pe scurt, tot ce inseamna datoria statului e platit de fiecare dintre noi.
Iar Québecul sta prost, foarte prost. Suma de 13,2 miliarde de dolari deficit va poate parea mica in raport cu cea de 24,7 miliarde de dolari, care reprezinta deficitul provinciei vecine, Ontario. Doar ca aceste cifre nu sunt foarte fiabile luate separat. Indicatorul cel mai bun este procentul datoriei din produsul intern brut (PIB). Datoria Québecului este de 42,7% din PIB, in vreme ce datoria provinciei Ontario este de 25,4% din PIB.
Dintre provinciile canadiene, Québec este cea mai indatorata. Daca nu sunteti suficient de speriati, la aceasta datorie se adauga si partea Québecului din datoria guvernului federal. Ceea ce urca procentul la 80% din PIB.
Solutiile
Asa cum probabil ati realizat, solutia este cresterea unor taxe si tarife. Dar care vor fi acelea?
Un sondaj realizat de Léger Marketing pentru TVA si Journal de Montréal arata ca populatia ar fi dispusa sa accepte desfiintarea subventiilor pentru scolile private, cresterea substantiala a tarifelor pentru gradinitele subventionate (in prezent, acestea costa 7$ pe zi), cresterea impo-zitului pentru intreprinderi, introducerea clinicilor medicale private, taxarea folosirii anumitor tronsoane de autostrazi sau a anumitor poduri, diminuarea subventiilor in domeniul cultural sau abolirea CÉGÉP-urilor.
Ce nu vor quebechezii: marirea varstei de pensionare, cresterea tarifului la electricitate sau privatizarea Hydro Québec.
Sondajul mai arata ca cetatenii sustin statul in lupta cu sindicatele din functia publica. Oamenii de rand sustin ca angajatii la stat sunt platiti prea bine, comparativ cu cei din mediul privat. 68% dintre quebechezi sunt de partea guvernului in negocierile salariale, 45% cred ca salariile functionarilor sunt prea mari, iar 40% cred ca sunt corecte. 62% cred ca guvernul ar trebui sa ofere functionarilor conditii de lucru la nivelul celor din companiile private.
Nu va imaginati insa ca guvernul va adopta masurile pe care le doreste populatia. Mai mult ca sigur, tarifele la electricitate vor fi cele care vor creste mai intai. Multe masuri dorite de populatie ar fi mai costisitoare pentru stat decat actualul mod de functionare. De pilda, desfiintarea subventiilor pentru scolile private ar impinge multi parinti sa-si mute copiii in sectorul public, unde deja sunt probleme. Asta ar insemna profesori si supraveghetori mai multi, autobuze scolare suplimentare, deci mai multi bani de la stat.
La fel stau lucrurile cu impozitarea intreprinderilor: deja, in acest moment, fiscalitatea pentru intreprinderi este una din cele mai dure din Canada. O intreprindere taxata mai mult isi va recupera banii platindu-si angajatii mai putin sau mutandu-se, pur si simplu, in alta parte.