Teama de a deveni somer si prima experienta de somaj pe teritoriul Canadei pot reprezenta motive de stres, in lipsa unor informatii minimale. Consideram ca este esential ca orice angajat – deci orice potential somer – sa aiba informatii referitoare la: conditiile si perioada de admisibi-litate, perioada de depunere a cererii de somaj, timpul de asteptare a primei prestatii si suma cuvenita.
Cele trei conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un solicitant, pentru a beneficia de ajutor de somaj, sunt: (a) sa fi prestat, in perioada de referinta (ultimele 52 saptamani ca-lendaristice), o activitate pentru care atat el, cat si angajatorul au platit cotizatii de somaj (assurance emploi); (b) sa fi incetat lucrul; se considera ca un angajat a incetat lucrul atunci cand nu a fost remunerat in ultimele sapte zile sau cand salariul sau a suferit o diminuare mai mare de 40% din diferite motive (concediu de maternitate, de boala etc); (c) sa fi acumulat un numar suficient de ore lucrate, in perioada de referinta. Acest numar se calculeaza in functie de rata de somaj la momentul depunerii cererii si de statutul solicitantului. Este important de retinut ca aprobarea primei cereri de somaj este conditionata de prestarea a 910 ore de activitate, pentru care s-au platit cotizatii.
Indeplinirea celor trei conditii nu reprezinta, pentru solicitant, o certitudine ca va primi ajutorul de somaj: el poate fi sanctionat prin inadmisibilitate (excludere totala) la ajutor de somaj, pentru diferite motive. Cele mai frecvente motive sunt parasirea voluntara a locului de munca si indisciplina.
Sunt considerate plecari voluntare demisionarea fara motive intemeiate si refuzul de a accepta un transfer in cadrul companiei sau de a relua aceeasi activitate. Totusi, legea somajului enumera motive care justifica parasirea voluntara a locului de munca; este obligatia somerului de a dovedi ca motivul demisiei face parte din aceasta categorie si ca plecarea a reprezentat singura solutie.
Absentele si intarzierile repetate, lipsa de respect fata de superiori si refuzul de a respecta regulile si normele specifice companiei sunt exemple de indisciplina, care pot determina inadmisibilitatea la somaj.
Lipsa competentelor profesionale si personale ale angajatului nu reprezinta un motiv de excludere, deci de neacordare a ajutorului de somaj. Deciziile de neacordare a ajutorului de somaj pot fi contestate, in termen legal, prin:
(a) depunerea unei cereri de revizuire a dosarului, (b) contestarea deciziei la tribunalul admi-nistrativ (conseil-arbitral) si (c) la un judecator de la Curtea federala (juge-arbitre).
Inregistrarea cererii de somaj trebuie facuta, fara a fi considerata in intarziere, in primele patru saptamani de la incetarea activitatii. Soli-citantul care considera ca va primi unul sau mai multe fise de lucru (relevé d’emploi) in intarziere are obligatia sa contacteze angajatorul, pentru ca acesta sa urgenteze eliberarea documentului. La expirarea celor patru saptamani de asteptare, solicitantul poate sa prezinte cererea, indiferent daca a primit sau nu toate fisele de lucru. In lipsa fiselor de lucru, cererea va fi insotita de o scrisoare explicativa, care indica demersurile realizate pentru obtinerea documentelor.
Timpul de asteptare a primului ajutor de somaj (la période de carence) este stabilit la doua saptamani. Diferite sume primite in aceasta perioada si la incetarea activitatii pot prelungi perioada de asteptare.
Perioada maxima de plata a ajutorului de somaj este de 45 de saptamani. Datorita situatiei economice actuale, aceasta perioada a fost prelungita la 50 de saptamani pentru toate cererile depuse inainte de 11 septembrie 2010 si acceptate. Dupa aceasta data, ea va reveni la 45 de saptamani. Ajutorul de somaj reprezinta, in general, 55% din venitul inregistrat in ultimele 26 saptamani de activitate, fara a putea depasi, in anul 2010, suma de 457$/saptamana.