Din mormant, Adrian Marino da cu barda in cultura

0
187

La 5 ani de la moartea sa, criticul literar Adrian Marino intoarce pe dos intreaga lume culturala a Romaniei. Intr-un volum de memorii, intitulat Viata unui om singur, care va aparea in luna martie la Editura Polirom, Adrian Marino lanseaza atacuri de o duritate neobisnuita pentru cercurile inalte ale culturii romane. De la George Calinescu la Gabriel Plesu, de la Constantin Noica la Gabriel Liiceanu, de la Mircea Eliade sau Emil Cioran la Mircea Dinescu sau H.-R. Patapievici, ceea ce a avut si are mai valoros cultura romana este desfiintat fara drept la replica.

Nascut la Iasi in 1921 si decedat in 2005, la 84 de ani, in Cluj, unde s-a autoexilat, Adrian Marino rememoreaza “sase decenii de existenta”, despre care vorbeste ca despre “un adevarat blestem”, in urma represiunii si insingurarii morale la care a fost impins, pentru ca “a gandit mereu altfel in toate domeniile”. Criticul pare ca si-a gandit cartea de memorii ca pe o razbunare, pentru ca, afirma el, “loviturile si ranile morale nu s-au inchis” si de aceea, cu “bisturiul bine infipt”, “trebuie sa tai in carne vie”. Si o face.

Despre George Calinescu, caruia i-a fost asistent la Iasi, vorbeste ca despre “marele esec”, “o catastrofa, un adevarat dezastru moral”, care a acceptat compromisurile epocii “cu o ipocrizie si cu un cinism în forme uluitoare si cabotine”.

Despre Emil Cioran, Marino spune ca “a scris toata viata o singura carte, in mai multe variante: disperare, neant, cafard, negativism absolut”. Lui Noica ii reproseaza “o atitudine antioccidentala si profund antidemocratica”, in timp ce despre Mircea Eliade spune ca “era preocupat doar de reeditare si de publicitate” si nu-i pasa de “drama culturii romane din perioada comunista”.

Dar nici contemporanii nu scapa de critica: “La Cluj, m-am lovit, în permanenta, de asa-zisa Scoala Zaciu. La Bucuresti, cu aceeasi virulenta, de mafia Liiceanu-Plesu”. Desi admite ca a fost “un bun ministru de Externe”, lui Andrei Plesu ii reproseaza faptul ca e un “moralist cu lipsa la cântar” si “cu o opera destul de subtire”. Despre Mircea Dinescu, Marino spune ca este “golanas, suburban, incult, agresiv si obraznic”, iar Cristian Tudor Popescu, “un spirit confuz si agresiv”.

Constient ca memoriile sale vor face multa valva, Adrian Marino a lasat prin testament ca volumul sa fie pu­-blicat la 5 ani de la moartea sa, pentru a evita “atacuri si insulte, ridiculizari si controverse”, pe care nu le-a dorit “mai ales acum, la sfarsitul vietii”. Iar acestea au venit: Mircea Dinescu a declarat ca “Marino minte si mort” si ca a fost racolat de Securitate si de SIE.