Prin email, poetul IC isi anunta aparitia celui de-al 14-lea volum. Toate de poezie, banuiesc. In mesajul conceput ca un comunicat de presa, autorul afirma ca si-a scris “intreaga opera in mai putin de 4 ani”. Intreaga? Adica, gata, s-a incheiat? Despre editor, aflam ca el este “cel care m-a sustinut constant pe parcursul carierei mele literare”. Pusi in tema ca e vorba de o cariera de 4 ani lungime, suntem tentati sa gandim ca efortul editorului a fost unul rezonabil.
Dupa lectura mesajului mentionat, mi-a venit o idee de proza SF. Poetii din comunitatea romana, peste 10 ani. In prezent, dupa cum bine se stie, campionul la volume de poezie este GF, care a ajuns pe la numarul 30. Daca GF si IC isi vor mentine ritmul aparitiilor editoriale, in 10 ani primul isi va mai ferici cititorii cu alte 10 titluri, in timp ce opera celui de-al doilea va creste cu inca vreo 30 de volume. Scorul rotunjit, la carti publicate, va fi de 45 la 40 pentru IC.
Sa-i dam insa Cezarului ce-i al Cezarului. In acest moment, campionul comunitatii la volume de orice fel este EC, domnul care merge pe numele compozit de Alteta Sa Hanul E. de Panciu. Are la activ numeroase titluri de poezie, un ciclu romanesc in cinci volume, o istorie a stramosilor, cu desene in anexa, plus un numar neprecizat de analize, investigatii si previziuni pe teme de istorie, politica si, mai nou, finante. O estimare modesta a totalului: 50 de volume.
Alteta sa? Acest concitadin al nostru sustine ca este descendentul direct al regilor Cumaniei Mari, o formatiune statala care s-a intins pe o buna parte a teritoriului actual al Romaniei. Poate ca este, poate ca s-a intins. Ce stiu eu, un catel din Québec? Mai sustine si ca romanii sunt in mai mare masura descendenti ai cumanilor decat ai dacilor si romanilor, cum indeobste le place lor sa se considere. Despre aceasta sustinere, poetul GF si-a exprimat opinia astfel: “Prostii. Cumanii au fost o ceata de salbatici care au trecut pe la noi in goana cailor, au parjolit, au violat, si dusi au fost!” Dar eu cred ca Alteta Sa are putina dreptate. Francezii s-au nascut din amestecul galilor cu romanii, la care s-au adaugat francii. Britanicii s-au nascut din amestecul celtilor cu romanii, la care s-au adaugat saxonii. Spaniolii si portughezii s-au nascut din amestecul iberilor si al celtilor cu romanii, la care s-au adaugat vizigotii. Doar romanii s-au nascut numai din daci si romani. Nu-i ciudat?
In Accent nr. 39 (februarie 2010), IM face o panorama a propriei cariere literare si artistice, care incepe astfel: “Am implinit anul acesta treizeci de ani de munca de creatie neintrerupta…” Pe taram literar, s-a ilustrat cu precadere in traducerea de poezie, din franceza in romana si invers. Considera traducerea un mestesug si o arta. A ales sa-i traduca simultan pe Eminescu si Nelligan nu pentru motivele pe care le-ar fi banuit multi din partea unei romance stabilite in Quebec (unu-i roman, altu-i quebechez, amandoi sunt perceputi ca poeti nationali, operele si vietile lor prezinta analogii), ci pentru ca soarta i-a asociat deja, rezervandu-le amandurora multa nefericire. Ne da un citat din Cioran, din care se intelege ca orice poet autentic are o viata pe care n-ar trebui s-o dorim nici dusmanilor. Cei care o duc macar binisor sunt poeti mediocri.
Parerea mea e ca in cartile lui Cioran gasesti citate potrivite pentru a-ti sustine orice idee te viziteaza. Cum ar fi cel alaturat, pe care-l vad numai bun pentru un reply la comunicatul poetului IC.
“Sa publici cat mai putin, asta ar trebui sa-‚tƒi fie deviza.” (Cioran, Caiete I, Humanitas, 1999, pag. 159).