Scriitorul Catalin Mihuleac, autor a sapte volume de proza, a publicat de curand la Editura Universitatii “Al. I. Cuza” din Iasi o carte interesanta care, in peisajul actual al jurnalisticii din Romania, pare nu doar utila, ci si necesara: Pamfletul si tableta. Jurnalism sau literatura? (teza de doctorat).
Autorul, reputat si pentru tabletele sale taioase publicate de-a lungul vremii in numeroase ziare si reviste, realizeaza o incursiune bine documentata in istoria gazetariei romanesti, aducand in discutie, cu acribie si nerv polemic, vechi dosare de presa, precum si contributia unor personalitati ilustre la evolutia celor doua specii jurnalistice (Tudor Arghezi, Pamfil Seicaru, Geo Bogza, C. T. Popescu etc). Sunt analizate, printre altele, cazuri celebre de manipulare a opiniei publice cu ajutorul pamfletului (rascoala din 1907 si evenimentele din Romania anului 1989), cand numarul victimelor represiunii si, respectiv, “terorisilor” a fost grosolan exagerat de presa subordonata unor forte politice interesate sa falsifice realitatea.
Cartea lui Catalin Mihuleac se demarca nu numai ca o contributie importanta la cunoasterea pamfletului si tabletei in contextul general al istoriei presei romanesti, ci si ca o reflectie oportuna si inteligenta asupra distorsiunilor deontologice atat de des intalnite in presa. Nu doar in cea romaneasca, si nu doar in Romania.