Ce impresie v-ati face despre Michael Ignatieff, presedintele Partidului Liberal din Canada, daca l-ati auzi declarand ca principala lui misiune este sa elimine Partidul Conservator de pe scena politica?
Crin Antonescu s-a prezentat la Congresul PNL de saptamana trecuta cu “marele” program politic de a desfiinta Partidul Democrat Liberal. Pe “cale democratica”, nu “administrativa”, asa cum a vrut s-o faca, in 2003, Adrian Nastase, a tinut sa ne linisteasca liderul liberal. Si, pentru ca liberalilor pare sa le placa sangele, Antonescu a fost reales presedintele PNL cu o larga majoritate. Este drept ca nici concurenta pe post nu l-a prea dat afara din Sala Radio, locul de desfasurare a congresului liberal. Singurul care a avut curajul (sau mai degraba placerea masochista) de a candida a fost Ludovic Orban, transformat peste noapte din cel mai apropiat colaborator al lui Crin Antonescu in singurul sau contracandidat. Mirosind incotro va bate vantul, fostul premier Calin Popescu Tariceanu a avut flerul de a nu candida, evitand astfel o a doua infrangere consecutiva, dupa cea din 2009, cand a pierdut la scor in fata aceluiasi Crin Antonescu.
Urmaresc de ceva vreme scena politica romaneasca si nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata pe Crin Antonescu sa spuna care sunt schimbarile pe care le propune, cum vrea el sa reformeze statul si societatea romaneasca. Pana la alegerile din decembrie 2009, singura miza a lui Antonescu a fost eliminarea de pe scena politica a lui Traian Basescu. Daca a pierdut batalia cu Basescu, Antonescu si-a gasit acum o noua fixatie: desfiintarea PDL. Prostul nu doarme de raul altuia!
Dar, asa cum a pierdut batalia cu Traian Basescu, la fel de eroic o va pierde si pe aceasta, cu PDL-ul. Cine cunoaste forta organizatorica a Partidului Democrat Liberal va fi de acord cu mine. Dincolo de scorul pe care il obtine in alegeri si in sondajele de opinie, puterea unui partid politic sta in primul rand in filialele si in oamenii cu bani din tara. Or, la acest capitol, singurul partid care poate concura cu PDL este PSD. Nu Crin Antonescu, cu sau fara PNL, ar putea “desfiinta” un partid de talia PDL sau PSD. Aceste partide nu ar putea “muri” decat prin autodistrugere. Este, de altfel, ceea ce se intampla de mai multi ani cu PSD, unde lupta dintre diferitele tabere interne a secat forta de monolit a partidului. Norocul PSD a fost ca, pana in prezent, nu a existat pe scena politica romaneasca un alt partid social-democrat. Insa acest lucru este pe cale sa se schimbe.
Revenind la PNL, principala problema a acestui partid o constituie lipsa unor lideri adevarati. Ultimul liberal care a avut cu adevarat stofa de lider a fost Theodor Stolojan, dar acesta, gonit din PNL, a esuat lamentabil in PDL. Nu Crin Antonescu, nici Calin Popescu Tariceanu, si cu atat mai putin Ludovic Orban, Viorel Catarama, Norica Nicolai sau Relu Fenechiu vor reusi sa duca Partidul National Liberal pe culmile gloriei politice. Pentru aceasta ar fi fost nevoie de forta unor politicieni de calibru, precum Traian Basescu, Ion Iliescu, Theodor Stolojan sau chiar Adrian Nastase, care sa degaje energii capabile de mutatii politice. Desigur, fiecare dintre cei pomeniti mai sus ar necesita explicatii separate, fiindca absolut toti sunt in prezent scosi, dintr-un motiv sau altul, in afara jocului politic.
Romanii s-au saturat de scandal si de lupte politice. Ei vor politicieni-tehnocrati, oameni care sa vorbeasca pe cat posibil mai putin si sa faca pe cat posibil mai mult. Sau macar cate putin din ceea ce promit in campania electorala. Asa se explica de ce romanii s-au napustit asupra primarului Sibiului, Klaus Johannis, atunci cand acesta a fost propus pentru functia de prim ministru. De altfel, Johannis este explicatia scorului bun obtinut de Antonescu la recentele alegeri prezidentiale, scor care ii da acum presedintelui liberal adevarate vertijuri de importanta. Votandu-l pe Antonescu, romanii au crezut ca ii dau o sansa lui Johannis de a ajunge premier. Nu freza si vorbele mestesugite ale lui Antonescu au facut doua milioane de romani sa puna stampila pe numele sau, ci speranta ca ar putea scapa de “scandalagiul” Basescu si dorinta inlocuirii acestuia cu neamtul Johannis.
Crin Antonescu este opusul lui Klaus Johannis. In timp ce, despre ultimul, romanii stiu ca este neamt si ca a facut treaba buna la primaria Sibiului, despre cel dintai nu stiu decat ca vorbeste frumos si da bine “pe sticla”. Nimic, dar absolut nimic din cariera politica de 20 de ani a lui Crin Antonescu nu-l recomanda pentru o functie importanta in stat, asa cum acesta viseaza. Parlamentarul cu cele mai multe absente la un moment dat, ministrul (Tineretului) fara carte de vizita la un alt moment, Crin Antonescu a trait ca politician doar gratie televizorului si a show-urilor politice la care era permanent invitat. Nu solutii pentru salvarea Romaniei au aflat romanii de la liderul liberal, ci atacuri virulente la adresa lui Traian Basescu. La fel stau lucrurile cu Victor Ponta, presedintele celuilalt partid important din Romania, PSD. Te intrebi asadar cum vor putea doi oameni care, in atata amar de ani pana acum, nu au aratat altceva decat o predispozitie balcanica la circ si la scandal, sa conduca destinele unei tari de 20 de milioane de suflete?
Orice s-ar putea spune despre Traian Basescu, Ion Iliescu sau Adrian Nastase, dar de lipsa de seriozitate, de viziune politica sau de forta de a o pune in practica nu ar putea in niciun caz fi acuzati. Ca unul este un comunist nenorocit, iar altul un corupt ordinar este o alta poveste. Ca ne place sau nu, pana una-alta, Traian Basescu ramane singurul politician capabil sa-i puna pe romani la munca, sa-i bage la zdup pe corupti si sa determine rezolvarea “misterelor” comunismului si ale revolutiei. Si nu cred ca este drept sa-l acuzam pe el ca altul mai bun nu exista.
