Daca tot am ajuns pe un continent unde fotbalul se transmite la televizor din an in pasti, mi-am zis ca ar fi mai bine sa-mi reprofilez “microbul” spre hochei, sportul national al canadienilor.
Avem sansa de a avea la Montréal cea mai titrata echipa din istoria National Hockey League (NHL), cu 24 de Cupe Stanley castigate. Cand spunem NHL vorbim, desigur, de cea mai importanta liga de hochei din lume, in care se lupta 24 de echipe din SUA si 6 din Canada (si, pentru cei complet neinitiati, care are ca trofeu glorioasa Cupa Stanley).
E drept, echipa Montréalului nu s-a mai apropiat de o cupa de multisor, dar are parte de fani devotati. Atat de devotati incat Les Canadiens de Montréal reprezinta a doua franciza ca profitabilitate din NHL. Ultimele date aratau ca, in 2008, echipa a avut o cifra de afaceri de aproape 300 de milioane de dolari si un profit net de… 45 de milioane!
In ultimii 5 ani, Canadienii au jucat toate meciurile de la Centre Bell cu casa inchisa, iar echipa genereaza venituri de doua milioane de dolari la fiecare partida jucata acasa. Aceste cifre spun multe despre fani, dar si despre ce va asteapta in Centre Bell, una dintre cele mai eficiente masini de facut bani din lume.
Lista de asteptare cu reguli draconice
Biletele la meciuri se epuizeaza rapid, inca de la inceputul sezonului, vechii abonati avand prioritate. Oficial, pretul unui bilet variaza intre 29 si 201 dolari la meciurile normale sau intre 36,5 si 261,5 dolari la meciurile Optimum, adica la cele cu echipe mai tari sau de traditie. Intra in aceasta categorie confruntarile cu Toronto, Pittsburgh, Boston, Philadelphia etc.
A prinde loc la un meci e insa un privilegiu, nu un drept. Deducem asta din regulile draconice dupa care Clubul gestioneaza lista de asteptare: 39$ taxa anuala de administrare a dosarului pentru fiecare doritor, plus 100 $ taxa pe bilet (iar o persoana inscrisa nu poate obtine mai mult de doua bilete). Odata acceptat pe lista de asteptare, poti refuza doar o singura data biletul (sau cele doua bilete) care ti se ofera. La al doilea refuz, numele este sters de pe lista, cei 39 de dolari platiti pentru administrarea dosarului se duc pe apa sambetei, iar daca vrei sa te reinscrii platesti din nou taxa de “admitere” si ajungi, oricum, la coada plutonului. In aceste conditii, a gasi bilete direct la club este aproape imposibil.
Cum era de asteptat, au aparut insa site-uri unde se revand bilete. Fie ca posesorii nu mai pot veni la meci, fie ca le-au cumparat doar pentru a obtine un profit (mai mic sau mai mare) de pe urma lor, cert este ca oferta e variata: ea pleaca de la 60-80$ pentru locuri modeste si ajunge la cateva mii pentru locurile bune si partidele cu echipe celebre.
Daca vreti sa-i vedeti pe cei de la Bruins sau pe Sydney Crosby cand vine la Montréal cu Pittsburgh Penguins, atunci trebuie sa fiti pregatiti sa platiti mai mult. Daca vreti doar sa mergeti pentru a gusta atmosfera unui meci de hochei, sfatul nostru este sa alegeti niste “vizitatori” mai slabi.
O foaie A4, din Florida
Mi-am cumparat biletele de pe site-ul ticketliquidator.com (dar veti gasi mai jos o lista care cuprinde si alte site-uri de acelasi gen). Meciul ales: Canadiens de Montréal vs. Edmonton Oilers. Locurile au fost in sectiunea 331, Gri, Randul D. Adica foarte sus, pe un colt al terenului.
Costul unui bilet: 57 de dolari americani. La care s-au mai adaugat vreo 30 $, pentru diverse alte “angarale”. Si anume: in primul rand, o taxa pe care o percepe site-ul care intermediaza vanzarea (in acest caz, ea a fost de 10.55$), apoi costurile de shipping pentru trimiterea biletelor. Ale noastre au fost expediate din Florida, prin UPS, asa ca transportul a costat 40$. Daca ai norocul sa cumperi biletele de la cineva din Canada, probabil ca expedierea iese mai ieftin, dar nu ai cum sa stii dinainte unde se afla vanzatorul.
Una peste alta, totalul pentru doua persoane a fost de 175$ (bilete, taxe si expeditie). Toate preturile pomenite sunt in dolari americani, dar acum, cand cele doua monede sunt aproape la paritate, macar nu ne mai batem capul cu diferentele de curs valutar.
Biletele cumparate erau de tip electronic. Mai precis, ceea ce mi-a parvenit prin UPS a fost o foaie A4 scoasa la o imprimanta obisnuita. Cu toate acestea, n-am avut nicio problema nici la intrare, nici cu locurile.
Puc, bere si piper
Este recomandat sa veniti la patinoar cu metroul (statia Lucien L’Allier), pentru ca altfel e destul de greu de gasit un loc de parcare. In furnicarul de la Centre Bell, o multime de angajati sunt gata sa va ajute daca aveti nevoie de o informatie sau daca va pierdeti in cautarea locului.
E bine, de asemenea, sa cititi avancronicile meciului la care mergeti. Puteti afla informatii care va vor ajuta sa intelegeti mai bine ceea ce vedeti. De exemplu, pentru meciul ales de mine, statisticile aratau ca in ultimele partide disputate la Montréal, gazdele, desi clar favorite, reusisera sa invinga doar dupa lovituri de departajare. Exact la fel s-a intamplat si in meciul la care am asistat.
Cand esti in sala, timpul trece mai repede decat atunci cand privesti meciul la televizor. Surprinzator pentru mine, pana si pucul se vedea mai bine, desi locurile noastre erau undeva, foarte sus.
In hochei, televiziunea e omniprezenta. Meciul se difuzeaza pe cele patru ecrane mari din centrul salii, iar fiecare gol beneficiaza de reluare, pentru ca toata lumea sa vada cine, ce si cum. Si o treaba care mi s-a parut de-a dreptul amuzanta: atunci cand televiziunile au pauze publicitare, meciul se intrerupe, iar jucatorii asteapta cuminti reluarea transmisiunii, pentru a reincepe partida.
In privinta suporterilor, diferenta de comportament e uriasa fata de ce se intampla la fotbal. Hocheiul are fani, dar nu are institutia galeriei, care agita spiritele si creeaza scandalul. Am vazut suporteri in culorile celor de la Edmonton intr-o mare rosie (culoarea celor de la Montréal); fiecare se bucura cand echipa favorita marca, fara a risca sa fie linsat de cei din jur.
Daca vreti sa mancati sau sa beti ceva la meci, trebuie sa aveti cash. Baietii care alearga printre scaune cu snacks-uri sau cu bauturi nu accepta plata cu carti de plastic. Nu puteti plati cu cardul nici daca vreti sa luati pizza sau hot-dogs de la fast-food-urile insirate pe culoare. Iar daca vorbim de preturi, ele sunt realmente piperate: intre 10 si 12 dolari o cutie de bere sau 5 dolari o felie de pizza.
Chiar daca hocheiul are reputatia unui sport violent, luptele se dau cel mult jos, pe teren, si nu in tribune. Poti merge deci linistit la meci cu iubita, sotia sau chiar cu copiii, spre deosebire de fotbal. Cat despre atmosfera, categoric merita toti banii. Fiecare meci e un spectacol in sine.
Site-uri de unde puteti cumpara bilete de hochei
ticketliquidator.com
ticketzoom.com
eventticketsexpress.com
ticketsnow.com
stubhub.com/nhl-tickets
razorgator.com
gotickets.com
