Romanii, a noua comunitate din Montréal

Romanii au devenit a noua comunitate din Montréal, devan­sand, surprinzator, comunitati mai vechi si care par mai numeroase, cum sunt cele ale grecilor, filipinezilor sau indienilor. Iar daca luam in calcul imigratia recenta (din 2001 incoace), romanii se situeaza pe locul patru la numarul de nou-veniti, dupa chinezi, algerieni si marocani.

Suntem deci o parte importanta a acestui puzzle din ce in ce mai divers etnic numit Montréal, unde una din doua persoa­ne este un imigrant (de prima sau de a doua generatie). In ultimii 10 ani, populatia de imigranti a orasului a crescut cu mai bine de 20%.

Oficial, traiesc in orasul Montréal 14.480 de persoane nascute in Romania. Pe insula Montréal (ce include si muni­-cipalitatile care au “defuzionat” in urma cu cativa ani, adica Westmount, Dorval, Côte-St-Luc etc), numarul lor se ridica la 17.625. Inca 7.000 de romani locu­-iesc, conform recensamantului din 2006, in zonele Rive-Nord (mai ales in Laval) si Rive-Sud (in special in Brossard si Longueuil), ceea ce face ca totalul persoanelor nascute in Romania care traiesc in Région métropolitaine de Montréal sa fie de 24.650.

Zona cu cea mai mare concentratie romaneasca ramane, ca si pana acum, cartierul Côte-des-Neiges / Notre-Dame-de-Grâce, cu 4.515 de romani. Dar in tot mai multe regiuni, printre care si in suburbii, romanii cunosc o evolutie numeri­ca rapida. Perimetrul care a cu­noscut cea mai mare cres­te­re a prezentei ro­ma­nesti este cartierul Anjou: o sporire cu aproape 800% in 10 ani. De asemenea, in aceeasi perioada, comunitatea noastra din LaSalle s-a marit cu aproape 500%, cea din Pierrefonds-Roxborro, cu aproape 300%, iar cea din Dollard-des-Ormeaux, cu 200% (pentru distributia roma­nilor pe cartiere in orasul Montréal, puteti consulta tabelul din stanga-jos).

Multi, dar prea coolti
Desi, numeric, comunitatea noastra e importanta, ea este fara vlaga la capitolul vizibilitate. E de ajuns sa privim un indicator banal: restaurantele. Romanii au in Montréal unul singur, în vre­­me ce comunitati apro­piate numeric de noi (ca, de exemplu, vietnamezii, grecii sau indienii) au o mul­time. E adevarat, buca­ta­ria roma­neasca nu-i chiar celebra in lume. (Asta si din cauza comunismului, care a distrus o bu­na parte din traditiile noastre culina­re – cat de sofisticat poti sa gatesti din tacamuri de pui sau adidasi de porc, dupa doua ore de stat la coa­da?). Dar ea nici nu va deveni, atat timp cat nimeni nu are ini­tia­tive.

O alta explicatie tine poate de men­­talitatea noastra. Multi dintre imigrantii romani au studii superioa­re, iar meseria de propietar de restaurant nu are o imagine neaparat se­duca­toare pentru un intelectual.

Acelasi lucru este valabil pentru initiativele comunitare. Grecii, care sunt mai putini decat noi, inchiriaza an de an cheiurile din Vechiul Port pentru festivalul grecesc. Romanii nu mai au, dupa Revo­lu­tie, nimic care sa-i uneasca. Imigratia de dinainte de ‘89 era unita de anti-comunism si dezbinata de frica de a fi infiltrata de securitate. Astazi, desi trist, trebuie sa recunoastem ca nu suntem prea patrunsi de sentimente pentru natia careia ii apartinem; nutrim cel mult o man­drie de dormitor, pe care nu o scoa­tem decat foarte rar in spatiul public.

Canada incurajeaza multiculturalismul, poate uneori in exces, dar asta este o sansa de a ne face remarcati si de a fi luati in calcul de po­liticieni. Pentru ca ei decid ce se schimba si ce nu, iar daca vrem sa se schimbe ceva in jurul nostru, atunci trebuie sa ne manifestam. Poate este timpul sa avem mai multa incredere unii in altii si sa construim asociatii credibile, si nu bazate pe orgolii perso­-nale ori pe ciupeli guvernamentale.

Cum traim, cum vorbim, cum muncim
Cea mai mare comunitate etnica din Montréal este cea italiana, care nu­mara 49.240 de persoane in oras si 51.985 pe intreaga insula. Urmeaza haitienii (39.280 in oras), chinezii (25.070), francezii (23.930), algerienii (21.480), marocanii (20.850), libanezii (18.845) si vietnamezii (17.155).

Statisticile publicate de prima­ria orasului Montréal ofera si alte infor­ma­tii interesante. De exemplu, aflam ca trei sferturi dintre imigranti pot purta o conversatie in franceza, doar 20% dintre ei vorbesc numai engleza, iar peste 70% folosesc fran­ceza acasa. 49% dintre imigranti vorbesc si franceza si engleza, fata de 56%, cat este procentul la localnici.

Somajul in randul imigrantilor e insa urias: 21%, de trei ori mai mare decat in randul populatiei non-imigran­te. Poate ca aceasta este si una dintre explicatiile faptului ca, procentual, mai multi imigranti decat localnici intra in afaceri: 8% dintre imigranti lucreaza pe cont propriu (fata de 6% – media in cazul populatiei non-imigran­te), iar 5% au o societate pe actiuni (comparativ cu 3,5% pentru non-imigranti).

Si, sa nu uitam, imigrantii sunt mai instruiti decat media. 55% din imigrantii recenti au studii universitare, comparativ cu 30% in randul populatiei non-imigrante. In plus, copiii imigran­tilor au o rata de promovabilitate mai mare decat copiii quebechezilor. Sa mai notam si ca procentul celor care au di­plome de master si de doctorat este dublu in randul imigrantilor recenti (adica al celor veniti in ultimii 5 ani – in cazul de fata, in perioada 2001-2006), comparativ cu po­-pulatia non-imigranta.

Iar daca, in 2005, imigrantii recenti castigau in medie 18.103$ pe an, venitul non-imigrantilor era dublu: 36.866$. In cazul imigrantilor veniti de mai mult de 5 ani, media castigurilor se apro­pia totusi de 30.000 $ pe an (este vorba, peste tot, de venitul brut).