Ii dau lui Sake o fasie uscata de piept de pui. I-o arat, o ascund la spate, apoi imi indepartez bratele si o las sa ghiceasca in care mana tin delicatesa. Sake isi apropie botul de mana mea dreapta. Desfac pumnul si-i arat palma goala. Sake se indreapta imediat spre mana mea stanga. Duc iar amandoua mainile la spate si reincep. Sake alege, de fiecare data, mana mea dreapta. Niciodata stanga. Chiar si de cinci ori la rand. In final, ascund bucata de pui in mana dreapta si Sake o gaseste.
“E proasta”, spune Cristina, dupa ce ne vede jocul. “E perseverenta”, spun eu.
***
Perseverent sunt si eu, chiar daca uneori primesc semnale c-ar trebui s-o las mai moale.
“Ce-ai tu cu artistii? Lasa-i in pace. Tu esti inginer, ca mine. Noi doi ne putem intelege, vorbim despre aceleasi lucruri. Ei au problemele lor, de care eu nu vreau sa stiu. Am eu problemele mele, n-am timp de ale lor! X, cand ne vedeam, incepea cu tot felul de chestii inalte, biserici, statui, popor, poezii, cu ce crede el despre cutare ori cutare lucru, guvernul universal, global warming, se baga in tot felul de subiecte pe teme de chimie, de biologie, de spatiu cosmic, subiecte in care el n-are nici o competenta, dar asa sunt artistii, interpreteaza totul, dupa mintea lor. Eu nu ma puneam cu el, taceam si il lasam sa continue, iar la un moment dat ii spuneam Eleonorei: «Hai sa mergem!». Ca mie de-aia imi place cum scrii tu, cand imi place, ca vorbesti despre lucruri pe care le cunosti si spui lucrurilor pe nume, ca un inginer! Bine, esti si tu un fel de artist, dar ramai inginer!”
***
Artist ori ba, perseverez cu cateva ganduri despre cartile unor autori romani de la Montréal. Nu despre continut, ci despre ambalaj.
O carte de poeme in limba franceza, abia aparuta, are traducerea si prefata semnate de “CF, Professeur d’Université”. Dand cu ochii de titlul prefatatorului, parca l-am auzit pe autorul cartii, strigandu-mi: “Uite cine scrie despre mine!” Daca CF este cineva cunoscut, mentionarea calitatii lui de profesor universitar este nu numai inutila, ci chiar daunatoare. Introduce suspiciunea ca omul este un necunoscut. Nu cred ca exista o prefata de carte semnata “Nicolae Manolescu, profesor universitar”. Daca CF este un specialist stimabil, dar cu un nume necunoscut publicului cititor larg, mentionarea respectivei calitati isi are sensul. Se simte insa nevoia specificarii universitatii in care omul functioneaza, dupa formula “Prof. Univ. Dr., Universitatea Cucuietii din Deal X”.
O carte de proza in limba romana, aparuta acum doi ani, are pe pagina a doua, chiar deasupra numelui editurii, o mentiune surprinzatoare: “Prima editie, 2008”. Surpriza vine din in faptul ca este vorba de un volum de debut. Volumele de debut ies intotdeauna in lume cu editia numarul 1 si sansele ca ele sa cunoasca alte editii sunt minime. Altfel spus, mentiunea este tautologica si sugereaza o buna doza de orgoliu din partea autorului. Iar pe coperta a IV-a dam peste o alta informatie de neocolit: “Text integral”. Citind-o, mi-am zis, ca texanul: “Holy cow!” Mi se garanta si ca aveam in fata intregul text incredintat de autor editurii, nici un cuvant mai putin! Ce-am inteles eu din aceste doua derapaje si din aspectul general al cartii a fost ca lenesul editor a folosit ca model un volum de la Gallimard. Unul scris de vreun autor celebru si demult decedat.
Editorii sunt ASLRQ si Fondation Roumaine de Montréal. Autorii merita sa fie judecati dupa textele lor, asa ca acum ii trecem sub tacere.
***
Din putinul strans in ultima vreme in paginile ei de jurnal, trag concluzia ca Sake vrea sa-si faca un cenaclu literar. Pare ca vaneaza amatori pentru lecturi.
“Tiger, tu scrii?” “Nu. Nu chiar…” “Nu chiar?” “Ei, poezie, uneori.” “Arata-mi!” “Nu!” “Te rooog!” “Nu! Nu! Nu!”
A auzit oare Tiger, saracul, de jocul de-a masacrul de la ultima sedinta a cenaclului doamnei N, in care un tanar poet a muscat cu salbaticie din carnea frageda a poeziei unui tot tanar domn, autor a 200 de poeme nepublicate, sub privirile oripilate ale consoartei acestuia si a altor doi membri ai familiei sale? Conform sumarei autoprezentari livrate la cererea cuiva din audienta (“Spuneti-ne si noua cine sunteti!”), poetul comentator e membru al unei uniuni, e fondator al unei asociatii si are scoase 13 volume. Scuze, 14.
