… si quebecheze

Oricat ar fi de sinonima modernizarea societatii quebecheze – initiata de “Revolutia linistita” a anilor ’60 – cu emanciparea, la nivel individual si institutional, de sub tutela bisericii, rolul acesteia in pastrarea si dezvoltarea, timp de trei secole, a identitatii quebecheze a fost imens. Se observa acest lucru nu doar in topo­grafia provinciei, dominata de nume de sfinti, ci si in bogatele traditii pascale din cultura populara, transmise de la o generatie la alta. Inventarul lor este in general asemanator cu cel din alte culturi crestine, inclusiv din cele ortodoxe. Si totusi, el are si note specifice.

Mesajul crestinesc al Pastelui se infrateste cu alte mesaje precrestine legate de venirea primaverii, printre care se numara si traditia oualor rosii.

Ouale, cu coaja decorata de desene, reprezentau ofrande de primavara prin care egiptenii si romanii din Antichitate simbolizau regenerarea vietii. Se presupune ca semnificatia lor era legata de ciclul biologic al pasarilor, care incepeau sa depuna oua primavara. Celtii, de asemenea, mancau oua vopsite in rosu la venirea primaverii, cu credinta ca ele le vor da sanatate si vigoare fizica tot anul. Dar in traditiile crestine, oul colo­rat este un simbol legat de Isus – ca, de exemplu, in traditia populara roma­neasca: Maica Domnului, plangandu-si fiul, a lasat din mana, langa cruce, un cos plin cu oua, care s-ar fi inrosit de la sangele lui.

In Québec, traditia este explicata in doua feluri. Mai intai, pornind de la istorie: in secolul al IV-lea, in Franta, du­pa conciliul de la Niceea (325), s-a inter­zis consumul oualor in Postul Mare. Toate ouale depuse de gaini erau stranse, vopsite, ornate si depozitate cu grija. In ziua de Paste, parintii dadeau aceste oua copiilor.

Dar exista si o alta explicatie legendara, de origine germana: o iepuroaica alba, miraculoasa – ea insasi simbol al reinvierii vietii, datorita prolificitatii – ar fi depus in noaptea dinaintea Pastelui oua colorate. Dimineata, copiii erau trimisi sa le descopere.

Vanatoarea de oua
Legenda iepuroaicei ar putea explica deci si traditia asa-numitei “vanatori de oua”, atat de populare in Québec (si in multe alte zone din Europa si America, ba chiar si din Asia), mai ales in randul copiilor. Si despre originea acestei traditii exista o supo­zitie intemeiata pe un fapt istoric: la inceputul secolului al XVIII-lea, regele Frantei Ludovic al XIV-lea lansa de Paste o investigatie in tot regatul, spre a descoperi cel mai mare ou din tara. Oul era apoi decorat cu foite de aur. E usor de imaginat ce emulatie putea produce aceasta dorinta a regelui.

In zilele noastre, “vanatoarea de oua” se poate organiza la sfarsitul festinului pascal, cand se cauta oua de ciocolata ori pline cu surprize, ascunse prin casa sau, daca vremea este favorabila si ve­ge­tatia deja viguroasa, in gradina.

Apa de Paste
Este o traditie raspan­dita si in Europa, dar populara mai cu seama in Québec.

Apa de Paste este apa care se ia in zorii zilei de Inviere dintr-un rau mic sau un parau si careia i se atribuie proprietati deosebite. Este un fel de apa sfintita, ca aghiasma la ortodocsi. Copiii strang, de regula, apa aceasta in reci­-piente speciale si provizia trebuie sa fie suficienta pentru toate nevoile de peste an. Se spune ca ea combate diferite boli de piele (eczemele, acneele, lepra) si infectioase (diareea), scade febra si este o lotiune binefacatoare pentru ochi si pentru acuitatea vizuala.

In Québec, acestor proprietati medi­cale li se asociaza si unele magice. Apa de Pasti protejeaza impotriva traznetului si a furtunii. Ea indepar­tea­za spiritele rele, nenorocirile, accidentele mortale. Imprastiata cu ajutorul unor crengute verzi sfintite, apa de Pasti se foloseste, de asemenea, la binecuvantarea casei.

Spalarea in apa de Paste, prin scal­­darea matinala in rau, este si ea benefi­ca. Femeilor le aduce frumusete si far­- mec (dar scaldatul trebuie facut in secret), iar barbatilor, sanatate si putere.

Traditii culinare
Pastele este celebrat, ca pretutindeni, si culinar. Nu poate lipsi dintr-un ospat pascal (pe langa oua, branzeturi si fructe) o specialitate quebe­cheza: pulpa de porc gatita cu sirop de artar, mirodenii si fructe. Sunt de asemenea apre­-ciate de copii micile briose care se ma­- nanca in Vinerea Mare. Briosele sunt ornate in partea superioara cu o cruce din zahar, iar consumarea lor ar aduce sanatate pe tot timpul anului.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare