La 73 de ani impliniti, mama are o pensie de 400 de lei. Guvernul roman a decis recent sa o reduca cu 15%. Matematic, asta inseamna o scadere cu 60 de lei. Prin urmare, incepand cu 1 iunie, postasul ii va inmana mamei doar 340 de lei. Incerc sa inteleg cum se va schimba viata mamei fara cei 60 de lei.
Luna trecuta mi-a comunicat, la telefon, ca “a venit apa un milion jumate”, adica 150 de lei. S-a spart conducta de apa chiar la intrarea in casa, iar risipa care s-a produs a costat-o “milionul jumate”. O caruta de lemne o costa 2-300 de lei, iar pentru a trece iarna are nevoie de 3 sau 4. Pentru a angaja oameni cu ziua, la munca campului, trebuie sa scoata din buzunar 40-50 de lei pe zi. Asta in cazul in care gaseste, fiindca de cele mai multe ori, nu. Populatia tanara prefera sa mearga la munca in Spania sau in Italia, iar cei care au ramas in sate nu ies pe camp fiindca ii bate soarele in cap. Prefera sa astepte, la umbra, ajutorul de la stat. Din acest motiv, mare parte din terenurile romanilor stau “toloaca”.
In fiecare primavara, mama scoate din buzunar sute de lei pentru a pregati cele cateva hectare de pamant pe care le are pentru recoltele de peste an: aratul viilor, insamantatul terenurilor etc, etc. Peste vara, alte sute se duc pe stropitul viei, pe datul cu prasitoarea sau pe plata oamenilor cu ziua. Cand ii gaseste, desigur. Cand nu, isi ia sapa in spinare si, la cei peste 70 de ani, se duce “sa salveze campul de balarii”. De nenumarate ori i-am spus mamei sa nu mai munceasca pamantul si sa-l vanda sau sa-l dea la vreo asociatie. De fiecare data, raspunsul ei este invariabil: nu are cui sa-l vanda, iar asociatiile, cate sunt, nu-l vor.
Fie ca nu au bani sa cumpere, fie ca, daca au, n-au cu cine sa-l munceasca, romanii nu mai vor pamant. Taranii s-au trezit reimproprietariti cu bunuri care astazi nu mai au valoare. De fiecare data cand am calculat cat castiga mama din produsele agricole pe care le vinde toamna am realizat ca nu scoate nici macar cat sa acopere cheltuielile de peste an. Munca ei nu am pus-o niciodata la socoteala. Am intrebat-o atunci de ce mai munceste pamantul. “Fiindca nu il poate lasa nemuncit.” Via se distruge repede si se reface foarte greu, iar terenul arabil isi pierde din calitate. Asadar, mama munceste pentru a conserva pamantul pentru viitoarele generatii. Trebuie sa iti curga prin vene sange de taran pentru a putea intelege acest lucru.
Dar sa ma intorc la pensia ei de 400 sau 340 de lei. Oricum ai da-o, nici o suma, si nici cealalta nu-i ajunge sa traiasca. Daca nu ar fi ajutorul “extern”, mama ar trai in conditii mizerabile, ar ingheta iarna de frig in casa, iar vara ar manca doar buruienile care cresc din belsug pe campurile nemuncite. Cu timpul, casa ar cadea peste ea, fiindca cea mai banala vopsire a tablei de pe acoperis o costa echivalentul a doua pensii.
Cu toate acestea, milioane de romani isi vor vedea scazute pensiile si salariile cu 15 si, respectiv, 25%. Cineva imi spunea deunazi ca “oamenii nu se vor mai duce sa cheltuiasca in mall-uri”. Ce sa caute la mall un pensionar care primeste 7-800 de lei pe luna? De mama nu mai vorbesc, ea nu stie oricum ce-i ala mall! Ma intreb cum o vor scoate la capat. Unii nici nu o vor scoate, de altfel. Se vor bate pe locurile “bune” din intersectiile marilor orase pentru a sta cu mana intinsa, in speranta ca vor primi ceva. Astfel de imagini erau deja din ce in ce mai frecvente in ultimii ani in Bucuresti. Din vara, cel mai probabil numarul acestora va creste exponential. Romania va ajunge o tara de cersetori.
Te intrebi cum de s-a ajuns aici. Cum de se poate ca unii romani sa acumuleze averi de zeci si sute de milioane de euro, in doar cativa ani, in timp ce majoritatea populatiei a saracit vazand cu ochii? Care sunt acele produse minune pe care le-au inventat, fabricat si vandut in milioane si milioane de exemplare “oameni de afaceri” ca Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vantu, Dan Voiculescu sau chiar Calin Popescu Tariceanu pentru ca averile lor sa ajunga de la zero la zeci sau sute de milioane de euro? Ca sa nu mai vorbesc de miliardul lui Patriciu!
Intreaga avere a acestor oameni s-a nascut din afaceri cu statul, din neplata taxelor si impozitelor catre buget sau din escrocarea si spolierea romanilor de rand. Singura lor excelenta este in domeniul cenusiu al fraudei, al sarlataniilor de tot felul, al deturnarii de fonduri si al siluirii Codului Penal. Scosi din ceata afacerilor romanesti si pusi sa faca banul intr-o societate normala, bazata pe legi si pe justitie, acesti oameni nu s-ar fi ridicat mai sus de nivelul unui “dépanneur” de la parterul blocului. Aici este problema Romaniei si cauza reducerii cu 15% a pensiei de 400 de lei a mamei.
Toata averea unei tari care, in 1989, nu avea niciun dolar datorie externa, dar dispunea de resurse – materiale si umane – imense s-a strecurat in buzunarele fara fund ale acestor hulpavi. Desigur ca nu ei s-au ocupat de formalitatile de transfer, ci clasa politica pe care ei, cu posturile lor de televiziune manipulatoare, i-au facut pe romani sa o voteze de 20 de ani incoace. Uitati-va si o sa vedeti ca sunt aceiasi oameni, cu foarte putine exceptii. Romania este o tara frumoasa si, in ciuda saraciei oamenilor, bogata. Clasa politica este insa, in mare parte, putreda. Ca moralitate, dar si ca bogatie. Pentru urmatorii 50 de ani, in Romania nu mai este nimic de facut. Marea majoritate a romanilor de valoare au fost siliti sa-si ia lumea in cap si sa plece incotro au vazut cu ochii. Ceilalti care au ramas, marginalizati si umiliti, ajunsi la mana unui stat deposedat de bunuri si de autoritate, s-au inchis in propriile lor cochilii.
