Cred ca multi dintre dumneavoastra sunt de acord cu afirmatia ca echipa de hochei din Montréal, Les Canadiens, a ajuns sa joace finala conferintei de Est a Cupei Stanley datorita evolutiei de exceptie, din primele doua serii eliminatorii, a portarului Jaroslav Halak. “Stop Halak”, asa cum a fost alintat de zecile de mii de fani, a oprit aproape totul si a facut ca echipa sa – ajutata si de forma buna a unor marcatori precum Cammalleri sau Gionta, care transformau in gol si cele mai mici ocazii – sa eli-mine, mai intai, pe Washington Capitals, cea mai in forma echipa din campionat, si apoi pe Pittsburgh Penguins, detinatoarea en titre a trofeului.
Din nefericire, nici forma exceptionala a lui Halak, nici inspiratia lui Cammalleri nu au durat la nesfarsit. Ele s-au oprit in seria de meciuri impotriva “zburatorilor” din Philadelphia, serie pierduta de Montréal cu 4-1. In ultimul meci din serie, de la Philadelphia, as putea spune chiar ca Halak a ingropat sperantele coechipierilor sai, dupa o iesire neinspirata din poarta, care a permis adversarilor sa egaleze la 1, dupa ce Gionta deschisese scorul inca din primele minute. In opinia mea, acolo s-a rupt elanul “canadienilor” din Montréal si acolo s-a pierdut calificarea in finala mare.
Si, apropo de finala mare, ea se va disputa incepand de sambata intre Philadelphia Flyers si Chicago Blackhawks. Oricum ar fi, montrealezii au oferit anul acesta o neasteptata – si cu atat mai frumoasa – evolutie in seriile eliminatorii.
