O scurta descriere a tarii noastre dragi: Romania este o corabie in deriva, ciuruita pe alocuri, care a inceput sa ia apa de ani de zile, fara ca nimanui sa-i pese. Acum s-a scufundat cam o treime si sefii de la comanda au ordonat tuturor marina-rilor sa adune apa cu galetile si s-o arunce peste bord.
Pentru ca galetile n-au fost folosite demult, au ruginit si multe dintre ele au gauri. La numaratoarea galetilor s-a constatat ca sunt mult mai putine, deoarece o mare parte dintre ele s-au furat. Din acest motiv obiectiv, treaba merge foarte greu. Pe ansamblu, corabia se scufunda, in pofida faptului ca, la o prima privire, ar parea ca toti oamenii de pe punte sunt constienti de pericol si gata sa puna osul.
Printre locuitorii acestei corabii sunt multi care privesc cu detasare zbaterea celorlalti. Este firesc, pentru ca, dupa ce au furat galetile, si-au cumparat barci de salvare bine echipate – unele dintre ele foarte luxoase. Ele se afla ancorate in porturi vestite din intreaga lume.
Din aceasta categorie fac parte multi dintre cei care conduc corabia si, chipurile, se dau de ceasul mortii s-o salveze. Pentru ei lucrurile nu sunt atat de dramatice precum lasa sa se inteleaga in declaratiile din jurnalul de bord. In cazul in care corabia se duce la fund, au barcile pregatite, cu provizii pentru toata viata. Daca restul echipajului se revolta si isi pierd posturile, se muta pe barcile lor.
Faptul ca am ales o corabie ca exemplu n-are legatura cu fosta meserie a actualului sef al statului. Dincolo de hotia care a devenit lege, Romania are doua boli grave: nu stie unde se indreapta, iar conducerea este incompetenta. Nu vorbesc doar de actualul partid de la guvernare, ci de toate guvernele care s-au perindat. Daca nu ai tinta bine definita este imposibil sa construiesti ceva coerent. Iar cand peste lipsa de perspectiva adaugi incompetenta, problema devine dramatica.
Sa vedem concret de ce taierea pensiilor este sinonima caratului apei cu o galeata gaurita. Mai devreme decat majoritatea tarilor din UE, Romania a devenit o tara batrana. Nu numai ca natalitatea a scazut dramatic, dar deschiderea granitelor a facut ca aproape doua milioane de oameni activi in campul muncii sa paraseasca tara pentru a lucra peste hotare. Ei trimit miliarde pe an in Romania, dar nu contribuie la fondul de pensii. Este firesc ca acesta a ajuns la fundul sacului.
In Canada, de exemplu, se prevede ca in anul 2020 sa se ajunga la doi pensionari pe cap de salariat. In Romania s-a atins deja aceasta cifra. Nu criza a adus fondului de pensii deficite grave, ci o situatie obiectiva, ce putea fi prevazuta demult.
In Canada, Guvernul devine ingrijorat de acum pentru 2020. Se pun bani deoparte, se creeaza noi vehicule financiare de economisire, cum ar fi CELI, dupa ce s-a implantat REER-ul. Administratia este foarte atenta sa-i faca pe oameni sa puna deoparte, ca sa nu se trezeasca in brate cu pensionari muritori de foame. Totul este gandit inainte ca nenorocirea sa se petreaca.
In Romania, s-a ajuns la fundul sacului si abia acum conducerea s-a trezit la realitate. Cand disperarea se instaleaza, este greu sa mai fii cu mintea limpede. Strangand surubul fara masura dai o grea lovitura consumului intern. Efectele sunt devastatoare. Nu se consuma, scade productia, scad incasarile bugetare, totul se naruie.
O declaratie a guvernatorului Bancii Nationale, Mugur Isarescu, este relevanta: “trebuie format un colegiu de specialisti care stiu sa evalueze deficitele bugetare si structurale”. Banuiala ca nu avem oameni competenti este certifi- cata de Isarescu.
In aceste conditii, singura solutie ar fi importul de analisti din afara tarii, bine platiti, care sa faca o proiectie pe urmatorii 30 de ani. In niciun caz pompierii de la FMI, care incearca sa stinga focul purtand in spate canistre cu benzina.