In fata camerelor reunite ale Parlamentului, premierul Emil Boc si-a asumat lunea trecuta raspunderea guvernamentala pentru masurile de austeritate pe care doreste sa le aplice.
Procedura este o varianta mai rapida de a pune in aplicare reducerea pensiilor si a salariilor, precum si celelalte masuri preconizate pentru a evita intrarea Romaniei in incapacitate de plata. Varianta mai lunga era supunerea legilor de austeritate dezbaterii si votului in Parlament, procedura care ar fi putut dura cel putin cateva saptamani, daca nu luni, tinand cont de traseul complicat pe care il parcurge o lege inainte de a fi adoptata.
Riscul pe care il presupune insa asumarea raspunderii guvernamentale il constituie depunerea unei motiuni de cenzura de catre Opozitie, a carei adoptare de catre Parlament duce automat la caderea Guvernului. La doua zile dupa asumarea raspunderii Guvernului pe legile de austeritate, PSD a depus in Parlament motiunea “Opriti genocidul social”, care ar urma sa fie dezbatuta pe 15 iunie.
Printr-o scrisoare adresata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, presedintele Traian Basescu le solicita acestora sa grabeasca discutarea motiunii de cenzura la 3 zile de la depunerea ei, asa cum prevede Constitutia si cum s-a pronuntat deja Curtea Constitutionala, dupa cum isi motiveaza presedintele solicitarea.
In cazul in care presedintele Senatului, Mircea Geoana (PSD), si presedinta Camerei De-putatilor, Roberta Anastase (PDL), vor da curs solicitarii presedintelui, motiunea de cenzura ar putea fi discutata sambata, 12 iunie.
Insa, indiferent daca va fi discutata sambata sau marti, sunt sanse destul de mari ca Guvernul condus de Emil Boc sa cada la vot, o buna parte dintre parlamentarii PDL nefiind de acord cu masurile de auste-ritate propuse. Ar fi a doua oara in istoria post- decembrista cand un guvern ar cadea in urma unei motiuni de cenzura, primul fiind tot un guvern condus de Emil Boc, care a fost demis in octombrie 2009. Atunci, Guvernul Boc II a cazut din cauza unei legi prin care dorea sa reduca pensiile parlamentarilor si celelalte pensii foarte mari, acordate de coalitia PNL-PSD, pe alte criterii decat contributia fiecaruia la sistemul de pensii. Daca Emil Boc ar fi reusit sa reduca aceste pensii “nesimtite” in 2009, poate ca astazi nu s-ar fi ajuns aici.