Actorii au voie sa fie narcisisti, dar conteaza do

Florin Piersic junior (foto) spune ce gandeste si gandeste ce spune. Din aceasta cauza, este considerat uneori “dificil” de catre colegii de breasla. Scenarist, regizor, produ­cator si actor, el a fost consacrat “Cel mai bun actor roman al anului” la Gala UNITER din 2002. Face scurtmetraje si uneori are roluri in filme americane.

Teatru joaca rar si cu pofta. Are o aplecare catre carti si idei. Ii plac lucrurile facute temeinic si detesta superficialitatea.

Nu-i place sa vorbeasca despre celebrul sau tata si nici despre influenta acestuia in viata lui, pentru ca a devenit un actor capabil sa-si scrie singur biografia.

A doua zi dupa spectacolul “Zaruri si carti” sustinut la Montréal, Florin Piersic a vizitat redactia si libraria Pagini Romanesti, prilej cu care “l-am prins” pentru un interviu.

Pagini Romanesti: Cum a fost publicul din Montréal?
Florin Piersic Jr.: Am vrut sa ofer publicului romanesc din Canada un divertisment de calitate. Consider ca a meritat sa fac efortul de a trece oceanul. Toata oboseala si tracasarea deplasarii se anuleaza cand publicul fuzioneaza cu ceea ce faci tu pe scena. Am ramas cu o amintire misto. Am emotii pentru Toronto, pentru ca nu toate spectacolele sunt la fel, calitatea unui spectacol depinde si de public. Desi eu nu dau niciodata vina pe pu­-blic, pentru ca eu sunt cel responsabil.

Normalitatea acestor oameni fara fite
PR: Ai trac?
F. P. Jr.: Am trac.

PR: Ce te ajuta in meseria de actor? Cum reusesti sa te concentrezi pe rol?
F. P. Jr.: Trebuie sa fiu indeajuns de relaxat. Nu foarte relaxat, doar cat trebuie.

PR: Ai avut cateva roluri in filme americane. Aceasta experienta te-a facut sa descoperi ceva nou despre tine, despre profesie?
F. P. Jr.: Am avut roluri mici. Ceea ce am descoperit a fost ca ma inteleg bine cu regizorii straini. Ca functionez bine. Uimirea a fost sa des­copar normalitatea acestor oameni fara fite, fara arogante, desi unii dintre ei sunt legende vii ale cinematografului.

PR: Da, precum Francis Ford Coppola, in filmul caruia ai jucat – ma refer la “Youth Without Youth”. Revenind la peisajul cinema­tografic romanesc. Ce nu functioneaza cum trebuie?
F. P. Jr.: Am pierdut doi ani din viata pentru un proiect care nu se mai face. Este vorba de filmul “Nimic despre dragoste”. Scenariul la acest film m-a bantuit multa vreme. Era un proiect pentru acum, dar au fost atatea piedici incat a trebuit sa renunt. Incerc sa ma rup tot mai mult de ceea ce inseamna organizare. Sa gasesc oameni pe care sa-i intereseze ce fac si care sa zica: “Tu fa treaba ta de artist si eu ma ocup de restul”.

Un vis narcisist
PR: Care este visul tau ca actor?
F. P. Jr.: Ma bantuie ideea foarte narcisista, aproape nebuneasca, de a face “Batranul si Marea”, dupa Hemingway, asta daca voi mai fi in viata peste 20 de ani si daca voi acumula indeajuns ca mijloace de expresie si intelegere a acestei meserii. E nebunesc pentru ca este foarte greu sa ai pretentia de la public sa stea atent aproape doua ore cu ochii pe o barca, stiind foarte bine ce urmeaza. E doar un vis usor narcisist, dar actorii au voie sa fie narcisisti, conteaza doar sa pastrezi doza. Unora le sta bine, lui taica-meu ii sta bine, de exemplu, sa fie mega-narcisist.

PR: Chiar vroiam sa te intreb cat de greu este sa porti acelasi nume ca si celebrul tau tata, sa faci aceeasi meserie ca si el?
F. P. Jr.: N-are rost sa discutam despre asta. Am trecut perioada aia cu bine. Am publicul meu. Exista oameni pe care-i intereseaza ce fac, nu sunt zeci de mii, dar nu sunt nici atatia cat sa-i numar pe degetele de la o mana. Sunt cati trebuie sa fie.

PR: Ai tradus din fran­ceza romanul “Omul sentimental”, al lui Javier Marias, iar din engleza mai multe piese de teatru. De asemenea, ai lucrat ca traducator pentru mai multe reviste. Esti foarte apropiat de carti?
F. P. Jr.: Incerc sa nu mai colectionez prea multe obiecte. Cred ca am 200-300 de carti, nu mai mult. Intrebarea pe care mi-o pun de fiecare data e: “O pastrez sau o dau la anticariat?”. In primul caz sunt trei varian­te: 1. Vreau s-o citesc inca o data; 2. N-am citit-o, dar o s-o citesc; 3. Am citit-o, stiu despre ce e vorba, dar vreau s-o citeasca si fie-mea.

PR: Anul trecut, in vara, ti-ai facut debutul scriitoricesc cu “Opere Cumplite – volumul unu”, la Editura Humanitas. Cartea reuneste 50 de povesti si povestioare, unele publicate in reviste precum Eva, Max sau 24fun, altele inedite. Cum a fost primita cartea ta?
F. P. Jr.: Am avut surprize mari de la oameni de la care nu m-am asteptat. Persoane cu care nu comunicam si care mi-au spus ca le-au dat lacrimile cand au citit. Sunt povesti in cartea asta pe care le-am recitit dupa ceva vreme ca sa vad daca as mai schimba ceva. Concluzia a fost ca n-as schimba nimic. Aici este satisfactia!

Dorinia de a face ceva care sa ramana
PR: Ce apreciezi cel mai mult la oameni?
F. P. Jr.: Apreciez oamenii care ajung sa joace totul pe o carte ca sa-si vada visul implinit. Sa-ti dau un exemplu cu un regizor roman: Constantin Popescu si-a vandut casa ca sa faca filmul “Portretul luptatorului la tinerete”. Nu stiu ce o sa se intample cu acest film. Probabil va rula in Romania cu salile aproape goale, dar ceea ce conteaza cu adevarat este ca omul si-a dus visul pana la capat. (Tousi, filmul n-a trecut neobservat; el a starnit deja controverse la Festivalul de Film de la Berlin – n.n.)

PR: Ce detesti? Ce suporti foarte greu?
F. P. Jr.: Aroganta. Am rupt mai multe colaborari in fasa. Le-am refuzat pentru ca mi-am dat seama ca nu pot sa comunic cu cel din fata mea. Nu suport superficialitatea si nici agresivitatea.

PR.: Ce te face fericit?
F. P. Jr.: Cand femeia pe care o iubesc e fericita.

PR: Cel mai important pentru tine este…?
F. P. Jr.: Sonia, fiica mea de patru ani si doua luni.

PR: Ce te caracterizeaza?
F. P. Jr.: Dorinta de a face ceva care sa ramana.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare