Iobagi in propria tara

Mascariciul Dan Diaconescu a fost ares­tat pentru ca l-a santajat pe primarul unei comune din Transilvania. Metoda patronului de la OTV, santajul, este singura sursa de venit a unui tip care a facut milioane pacalind fra­ierii ca reprezinta po­porul. Nu stiu cum se va incheia povestea acestui personaj penal, dar Rolls-Royce-ul si avionul personal ne ofera prilejul sa constatam ca Romania nu este un stat, ci o jungla, in care regulile sunt impuse numai celor care nu au putere.

Pe langa steag, imn national, limba si alte semne ale identitatii care nu tin de foame, o tara are nevoie de un sistem simplu care spune, in doua vorbe, ca toti cetatenii trebuie sa contri­buie, in functie de ve­-nitu­ri­le lor, la bugetul statului. Orice tara normala ia de la saraci – nimic, de la cei cu ceva venituri – putin, iar de la cei bogati – mult.

Acest principiu simplu pe care se bazeaza o societate este inexistent in Romania. Degeaba sunt reduse pensiile, alocatiile pentru copii, sa­lariile bugetarilor, daca fiscul nu este capabil sa stranga de la fiecare dupa puteri. Fiscul nu este o inventie moderna, treaba functioneaza pe aceleasi principii de sute de ani. Taranul trebuia sa dea statului doua banite de grau, boierul trebuia sa dea averi. Intotdeauna domnitorul avea proble­me cu boierul, care se dadea mai sarac decat in realitate si atunci il punea sa ridice biserici, ca sa-si mai spele pacatele. Cu taranii, domnitorul nu avea probleme: punea biciul pe ei si incasa taxele.

In Romania contemporana se pune biciul pe cei saraci, iar cei bogati sunt scutiti chiar si de donatiile catre biserici. Din acest punct de ve­dere, statul de astazi este mai slab decat cel feudal. In schimb, se poate spune ca majoritatea ro­manilor sunt iobagi in propria lor tara, iar bo­ierii moderni servesc masa pe terasele din Monte Carlo.

Am pornit de la Dan Diaconescu. Acest tip a strans o avere din spagi. In momentul in care el se lauda ca are peste 30 de milioane de euro, automat ar trebui sa ne gandim ca a platit pana acum cam aceeasi suma in impozite catre stat. Este sigur insa ca individul n-a platit mai nimic sta­tului, pentru ca fiscul nu a cerut banii. Repet de cate ori am ocazia ca fiscul, cand vrea sa scoata bani, trebuie sa verifice cheltuielile pentru a ajunge la venituri, si nu invers.

Inchipuiti-va ca sunteti un salariat in Ca­na­da, cu 40.000 de dolari pe an, si va cumparati peste noapte un Bentley de 300.000. Este o chestiune de zile pana cand primiti o invitatie de la Revenu Canada sa va prezentati pentru a clarifica unele aspecte. In cel mai bun caz, daca nu aveti justificare, veti plati jumatate de masi­na statului si vor fi cu ochii pe dvs. toata viata. Dar in mod normal urmeaza o acuzatie de evaziune fiscala.

Pe Dan Diaconescu nu l-a intrebat nimeni cum si-a luat masina, iaht, avion personal. Ni­ci pe el, si nici pe multi altii care in decla­ratiile anuale figureaza cu venituri obisnuite, in timp ce acumuleaza averi uriase.

Aceasta situatie ambigua in care statul re­fuza taxarea averilor a adus Romania in colaps. Aproape 40% din ce se produce in tara este subteran, iar bugetul statului este mai sarac cu 40 de miliarde de dolari in fiecare an. Munca la negru a inflorit si ea pe timp de criza. Aproape 2 milioa­ne de romani accepta, in lipsa altor posibilitati, sa lucreze la negru. Angajatorii nu varsa niciun fel de contributii sociale, iar fondurile de pensii sunt secatuite.

Revenind la exemplul lui Dan Diaconescu. Din punctul de vedere al statului roman, ar fi mai profitabil ca, in loc de inchisoare (6 luni cu suspendare), sa plateasca cu parte din avere lu­xul pe care si-l permite. Este problema guvernantilor sa gaseasca mijloace legale pentru a-i face pe toti imbogatitii tranzitiei sa plateasca. Lucru imposibil, pentru ca ei insisi fac parte din aceeasi categorie.