Nimic nu este mai banal intr-un oras mare cum este Montréalul decat o calatorie cu metroul. Stim pe de rost, ca pe o poezie, numele si succesiunea statiilor. Dar stim oare si ce inseamna ele, ce evoca si ce loc ocupa in imaginarul si in istoria Montréalului, Québecului si Canadei? Pe parcursul mai multor numere, va vom infatisa, pe scurt, “povestea” acestor nume.
Champ-de-Mars
Champ-de-Mars este numele unui parc de la care si-a luat apoi denumirea cunoscuta statie de metrou de pe linia portocalie.
Pe locul parcului din zilele noastre se intindeau, in secolul al XVIII-lea, fortificatii de aparare a Montréalului. Orasul era un centru comercial infloritor, avea si o deosebita importanta strategica, dar inamicii potentiali nu mai erau irochezii, ci englezii.
Construirea fortificatiilor a debutat in 1717, sub conducerea unui inginer militar francez, Gaspard Chaussegros de Léry, si a durat 20 de ani. Era vorba, in principal, de doua metereze late, unul in panta si altul in contrapanta, intre care se afla un sant adanc. Meterezele erau prevazute cu ferestre de tragere, cu un parapet de patrulare, cu porti mici de acces, secrete, si cu turnuri de supraveghere.
Fortificatiile acestea n-au impiedicat totusi ca Montréalul sa capituleze fara lupta in 1760, in fata generalului englez Amherst, aflat in fruntea unei armate de 17 mii de oameni. Meterezele au fost daramate in secolul al XIX-lea, iar o vreme terenul a fost rezervat paradelor si exercitiilor militare – de aici numele sau, Campul lui Marte, cu trimitere la zeul roman al razboiului. Inainte de a deveni parc, in 1980, terenul a fost utilizat si ca loc de parcare municipala. Amenajarea parcului in 1980 a dus la descoperirea vestigiilor militare care, in parte, au fost restaurate pentru interesul lor istoric si muzeal.
Côte-Sainte-Catherine
Aidoma altor statii de metrou, si aceasta statie reia numele unei strazi ce exista si era cunoscuta, in cazul de fata, inca din secolul al XVII-lea. Ea strabatea teritoriul viitorului sat Outremont, infiintat in 1875.
In ceea ce priveste numele strazii insesi, el evoca personalitatea uneia dintre cele mai celebre martire crestine, Ecaterina din Alexandria, care ar fi trait intre 290 si 310 d.H.
Descendenta dintr-o familie nobila din Alexandria, Ecaterina (Catherine, in franceza) s-ar fi convertit la crestinism in adolescenta, cand ar fi avut mai intai viziunea Maicii Domnului, si apoi a lui Isus, caruia i-ar fi devenit sotie mistica. Vestita prin frumusete, inteligenta si cultura, la 18 ani ea ar fi cerut sa-l vada pe imparatul roman Maximinus, persecutor al crestinilor, aflat la Alexandria spre a asista la o sarbatoare pagana. A incercat sa-l converteasca la credinta crestina, dar imparatul, desi incapabil sa raspunda la argumentele ei, a refuzat, confruntand-o, in schimb, cu 50 de filozofi pagani, spre a-i dovedi ca nu are dreptate. Rezultatul a fost ca filozofii s-au convertit cu totii la credinta in Isus.
Imparatul i-a executat fara mila, dupa care, impresionat de inteligenta si cultura ei, a cerut-o in casa torie. Ecaterina l-a refuzat categoric, atragandu-si astfel ura imparatului. Din acest moment, incepe o serie de miracole pe care hagiografia le tine la mare cinste.
Intemnitata si lasata fara hrana, ea a fost hranita 12 zile de o porumbita sfanta, trimisa de Isus. Imparatul a vrut s-o execute prin supliciul rotii cu cuie, dar roata s-a sfaramat cand a atins-o Ecaterina. Atunci Maximinus a cerut sa fie executata prin decapitare. Legenda spune ca din rana ei a tasnit, in loc de sange, un lapte tamaduitor pentru tot felul de boli.
In secolul al VIII-lea, trupul ei intact ar fi fost descoperit de calugari crestini pe o culme a muntelui Sinai, unde se spune ca a fost transportat de ingeri. Sainte Catherine se sarbatoreste la 25 noiembrie. Ea este considerata patroana barbierilor, morarilor, tesatoarelor si fetelor de maritat.
Existenta istorica a acestui personaj a fost dintotdeauna pusa la indoiala de istorici si, o vreme (1961-2002), chiar si de biserica catolica. Dar cultul sau, bazat in primul rand pe traditie, este atat de puternic incat nu se poate face abstractie de el pentru motive de rigoare stiintifica.
