Nimic nu este mai banal intr-un oras mare cum este Montréalul decat o calatorie cu metroul. Stim pe de rost, ca pe o poezie, numele si succesiunea statiilor. Dar stim oare si ce inseamna ele, ce evoca si ce loc ocupa in imaginarul si in istoria Montréalului, Québecului si Canadei? Pe parcursul mai multor numere, va vom infatisa, pe scurt, “povestea” acestor nume.
De Castelnau
Statia de metrou De Castelnau, de pe linia albastra, face parte dintre cele putine ale caror nume nu au legatura cu istoria mare sau mica a Québecului. Ea onoreaza memoria generalului francez Édouard de Castelnau (1851-1944) (foto), care s-a remarcat in primul Razboi Mondial, sub conducerea generalului Joseph Joffre.
Édouard de Castelnau este cunoscut ca “salvator al orasului Nancy”, in urma luptelor purtate cu germanii intre 22 august si 1 septembrie 1914.
Tot el, in calitate de sef de stat major al gene-ralului Joffre, a organizat, in 1916, apararea Verdunului, desemnandu-l ca sef al operatiunilor militare pe generalul Philippe Pétain, devenit apoi celebru si supranumit “Invingatorul de la Verdun”.
La 17 decembrie 1914, cand amintirea luptelor pentru apararea orasului Nancy era inca foarte vie, numele generalului De Castelnau a fost dat unei strazi din cartierul Villeray. El a fost preluat apoi de statia de metrou construita la intersectia strazii respective cu bulevardul Saint-Laurent si data in folosinta in 1986.
De la Concorde
Aceasta foarte recenta statie de metrou, inaugurata in 2007 in cartierul Laval-des-Rapides, face parte din reteaua numelor de cai de transport (odonime) care sunt menite sa accentueze profilul francofon al Montréalului. Ea reia numele celebrei Place de la Concorde din Paris, construita in 1755.
Place de la Concorde se chema initial Place Louis XV, iar statuia ecvestra care domina centrul ei fusese construita spre a celebra insanatosirea regelui dupa o boala grea. Revolutia franceza a plasat insa aici, in locul statuii, ghilotina sub care au pierit peste 1300 de francezi si insusi regele Ludovic (Louis) al XVI-lea. Dupa alte cateva nume (de la Restauration, de la Charte etc.) , denumirea “de la Concorde” i-a fost data in 1831, an in care obeliscul din centrul ei a fost daruit Frantei de Muhammad Ali, vice-rege si pasa al Egiptului.
De l’Église
Situata pe linia verde in cartierul Verdun, statia de metrou a preluat numele uneia dintre cele mai vechi strazi din cartier, care era inregistrata pe harta inca din 1834. Nu purta inca numele de l’Église, despre care nu se stie precis cand a aparut – in orice caz, dupa construirea bisericii St-Paul, in 1876. In 1879 strada se numea inca Chemin de la Côte-St-Paul si strabatea satul Côte-St-Paul, ce se intindea in aceasta zona.
Biserica a fost distrusa de un incendiu in 1899 si apoi reconstruita in 1900. A ars din nou in 1907 si iarasi a fost reconstruita, in 1910, sub forma care a ajuns pana astazi. Probabil ca numele strazii de l’Église a aparut dupa una din reconstruirile bisericii, cand amintirea fostului sat, devenit din 1897 municipalitatea St-Paul, se atenuase.
Du Collège
Ca si de l’Église, numele du Collège, atribuit unei statii de metrou din cartierul St.-Laurent, marcheaza importanta in viata comunitatii locale a unei institutii, de asta data de invatamant. Este vorba de colegiul St.-Laurent, ale carui inceputuri dateaza de la jumatatea secolului al XIX-lea.
Initiatorii proiectului de a se construi o scoala in aceste locuri au fost preotii de la Congregatia Sainte-Croix, sprijiniti de episcopul Montréalului, Mgr. Ignace Bourget. Colegiul a inceput sa functioneze din 1860, ca institutie bilingva, axata pe studii clasice. El avea un aspect confesional, pe care si l-a pastrat si dupa 1960, cand au fost infiintate Ministerul Educatiei si Consiliul Superior al Educatiei.
In 1968, colegiul a devenit cégép, acronim pentru collège d’enseignement général et professionnel, prin care sunt desemnate oficial colegiile publice din Québec. Era perioada revolutiei linistite. Cu un an inainte, preotii congregatiei fondatoare Sainte-Croix parasisera colegiul, iar acesta devenise laic.
