Chiar daca taxa pe valoarea adaugata (TVA) a crescut la 24%, statul roman nu poate aduna mai multi bani la buget in urmatoarea perioada de timp. Boc si guvernul lui sunt intr-o situatie fara iesire. Si atunci, in dorinta de a arata ca face ceva, umbla la lucruri marunte. Ultima decizie este concedierea a 17 secretari de stat si a 35 de subprefecti. Aceasta inseamna o economie de 5 milioane de euro pe an.
In tabara parlamentara unii alesi ai poporului spun lucruri traznite. Spre exemplu, sa ne acoperim gaurile cu rezerva valutara a Bancii Nationale. Unii alesi s-au nedumerit ca in seifurile BNR se gasesc 33 de miliarde de euro. Si atunci s-au intrebat de ce ne plangem ca suntem saraci. Acesti bani – multi, la prima vedere – daca ar fi folositi, ar acoperi numai deficitul la zi al bugetului asigurarilor sociale. Prin piata au aparut zvonuri ca tezaurul de aur al tarii a fost scos peste granita. In disperare, Mugur Isarescu a invitat ziaristi in cea mai securizata incapere din Romania. Ziaristii au atins lingourile si au constatat ca sunt la locul lor. Aurul nostru nu valoreaza decat 3 mi-liarde de euro, o suma derizorie fata de datoriile Romaniei.
Am amintit toate aceste amanunte pentru a va face o impresie asupra haosului ce domneste la Bucuresti.
Si totusi, exista solutii mai eficiente decat majorarea TVA-ului, de care guvernul Boc nu vrea sa auda. Cea mai la indemana dintre ele este schimbarea cotei unice de impozitare. In Romania, orice salariu sau profit se impoziteaza cu 16%. A fost ideea lui Ionut Popescu, ziaristul ajuns pentru cateva luni ministru al Finantelor, in primul cabinet Tariceanu. Se spunea ca aceasta cota unica ar aduce investitii in Romania, iar cei care faceau evaziune nu ar mai avea motive sa declare false profituri.
Niciuna dintre cele doua avantaje ale unei cote unice nu s-au facut vizibile. Imi pare rau sa constat ca batranul Ion Iliescu avea dreptate. O cota unica de impozitare avantajeaza pe cei cu venituri mari. Sa luam doua salarii, unul de 1.000 de lei noi si unul de 10.000 de lei. Dupa impozit, omul cu salariu mic ramane cu 840 in mana, in timp ce salariatul bine platit cu 8.400. Pentru cel sarac conteaza, pentru cel bogat mult mai putin.
Ideea unei cote unice este, dupa mine, nedreapta. Intr-un sistem sanatos, cei care au mai mult trebuie sa dea mai mult. Daca aceasta cota unica ar fi fost o idee geniala, ea s-ar fi aplicat de mult in tarile dezvoltate. Canada sau Statele Unite nu s-au gandit la ea. Tarile nordice ajung sa impoziteze veniturile mari chiar cu 90%. Si totul merge bine.
Incapatanarea guvernului Boc de a nu elimina aceasta aberatie fiscala ne va aduce foarte aproape de faliment. In termeni bugetari, cele mai facile taxe de colectat sunt cele directe, cum ar fi impozitele pe salarii, si nu TVA-ul, unde marja de manevra a evazionistilor este foarte mare. In plus, un TVA mare incetineste consumul intern, principalul motor al unei economii. Iar oamenii devin mai saraci si mai infometati.
Dar, in Romania, o discutie elevata despre taxe si impozite nu-si are sensul atata timp cat 30% din ce produce tara este pradat de vechea si noua clientela politica. O tema pe care Boc si Basescu se feresc ca dracu’ de tamaie s-o atace.