Cum timpul vacantelor, in ceea ce ma priveste, s-a terminat repede, ma regasesc intr-o dupa-amiaza de iunie, la terminalul aeroportului din Dorval, satul de lungile ore de stat bine pliat pe fotoliul avionului. Au trecut zile de la discutia cu mama, dar vorbele ei inca mi se invart prin cap. Ma simt oarecum vinovat de faptul ca, in egoismul meu, am ascuns in suflet, la plecare, tot ce cunoscusem mai frumos in cei treizeci de ani de trai pe pamant romanesc.
Dar cum mai multe avioane ajunsesera in acelasi timp si in fata mea se afla o multime pestrita de oameni, care se ondula ritmic, dupa culoarele impuse de oamenii in uniforma – de altfel o inovatie de toata lauda pentru a putea dirija o multime cat mai ordonat -, am inceput sa privesc in jurul meu, curios ca un copil. Deci toti acesti oameni aduc in sufletul lor, si asta in modul cel mai clandestin, cate ceva de pe unde au umblat.
Daca mama are dreptate ca plecam doar cu ce e mai frumos, inseamna ca obiceiul de a scuipa pe jos ne vine din alta parte. Acest gand mi-a venit privind la cel din fata mea, care dupa ce s-a plictisit de molfait guma, a scuipat-o pur si simplu, fara nicio retinere.
Dupa aceeasi logica, insemna ca mitocania, dispretul fata de cei din jur, smecheria ieftina, de multe ori numita “cum sa tragi un tun”, invidia pe reusita altuia, zbarcirea creierului in spatele unor slogane ieftine, cat si multe alte rele le-am capatat din alte locuri. Sa fie asa, sau mama nu stia ca din graba, la plecare, am luat la gramada tot ce ne era mai la indemana, atat din cele bune, cat si din celelate?
Pasaportul, va rog! De unde veniti?, ma trezeste vocea functionarului de la ghiseu. Din Romania, raspund mandru. Hm…, alimente aveti? Nu. Cu toate astea, am trecut prin camera de verificare a bagajelor si m-am gandit cu ciuda de ce n-oi fi spus ca vin de la Amsterdam, poate ca ma lasa in pace cu mancarea si ma cautau doar de droguri.
Dar iar m-am pierdut in povesti si am uitat ca acest spatiu e destinat sfaturilor financiare. Daca pe vremea cand puneam piciorul pentru prima oara pe glia Canadei, informatiile financiare erau putine si pe limbi mai putin cunoscute mie in acel timp, in ultimii ani – si m-as aventura chiar sa spun ca in ultimul deceniu – doar cine nu a vrut nu a avut acces la informatii, si inca pe limba de acasa.
La posturile de radio, dar mai ales in jurnalele de limba romana ce apar la Montréal, ca sa raman doar in acest sector, de ani buni gasiti sfaturi, date de specialisti in mai toate domeniile, pentru tot ce aveti nevoie.
De la cum sa va luati prima casa, cum sa va pregatiti financiar pentru pensie, sau in caz de boala, de accident, sau de deces, neuitand sfaturile juridice, contabile si inca multe altele, le gasiti numar de numar, in mai toate ziarele.
Bucuria mea este ca, pe masura priceperii, sa va tin la curent cu ce mai e nou in lumea finatelor. Cat v-au ajutat aceste sfaturi, daca le-ati luat in serios sau nu, o sa va raspundeti singuri.
Daca v-ati hotarat sa le ignorati, din motive pe care numai dvs. le cunoasteti, inseamna ca va asumati si rezultatele, lucru pe care nu pot decat sa-l respect. Dar daca tot am schimbat continentul pentru un trai mai bun, cred ca e timpul sa luam si de aici ceea ce poate fi mai bun pentru noi. Acum ca stiti, eu va doresc o vara cat mai placuta.