Referitor la actul controversat de la 23 august 1944 s-a scris enorm, corect sau amplificat, s-a vorbit mult, uneori prin exagerarea absurdului sau prin ascunderea esentei. In general, evenimentele au fost prezentate conform opticii comunistilor, care au alternat la putere.
Generatiile acestui eveniment care a consternat omenirea au avut diferite opinii. Adeptii onoarei l-au catalogat ca pe o inalta tradare fata de aliatul german sau o lovitura de stat rusinoasa. Altii au afirmat ca a fost o masura imperativ necesara sau justificata. In a treia categorie s-au plasat analistii neinregimentati politic, istorici echidistanti, care au afirmat ca evenimentul crucial a reprezentat efectul “bordelului” politic romanesc.
Arestarea maresalului Ion Antonescu, la 23 august 1944, a usurat enorm inaintarea sovieticilor si instalarea comunismului, facilitand debutul infernului concentrationar, care a dus la exterminarea elitelor timpului. Filosofii vremii au asistat la un caz cu totul nou, fara precedent. Armistitiul s-a incheiat, dar razboiul a continuat totusi, situatie unicat, greu de explicat. Seara zilei de 23 august a fost sfarsitul unui sens al razboiului si inceputul dezastrului, in toate sensurile posibile. Timp de doua saptamani, Romania a avut doi inamici, Germania si URSS. Sovieticii au luat prizonieri in continuare din efectivele militarilor romani, care depusesera armele, considerand ca au langa ei un aliat prieten.
Atunci cand Lucretiu Patrascanu l-a intrebat pe comisarul Viaceslav Molotov de ce conditiile armistitiului sunt cu mult mai dure decat cele stabilite anterior de rusi cu Antonescu, inaltul demnitar sovietic i-a raspuns sec: Maresalul reprezenta Romania, iar voi sunteti reprezentantii nimanui. Prin acel armistitiu salvator, toti liderii politici si comandantii militari se intreceau sa negocieze cu noul frate de la rasarit, indiferent de pret si onoare. Regele, generalii de langa el si sefii partidelor istorice credeau ca vor fi eterni. Isi pregateau cu mare grija viitorul, mai mult pentru salvarea propriei persoane decat a tarii. Nu stiau ca eliberatorii nu cunosteau cuvantul apreciere, urmand sa-i elimine pe rand, fara mila si regrete.
Dupa lungi procese, la 1 iunie 1946, orele 18.03, in Valea Piersicilor, din spatele inchisorii Jilava, au fost executati cei considerati criminali de razboi: Ion Antonescu, Mihai Antonescu, generalul Constantin Piky Vasiliu si generalul Gheorghe Alexianu. O lunga perioada s-a spus ca la 23 august 1944 a avut loc o Insurectie Armata, condusa, evident, de bravii comunisti ilegalisti, zi declarata sarbatoare nationala. A urmat, desigur, cunoscuta reformulare a importantei evenimentului, ca fiind o Revolutie Nationala, Sociala, Antifascista si Antiimperialista. A reflectat debutul unei tranzitii pline de cadavre, la fel ca altele care vor urma. Ca o ironie a istoriei, in prezent liderii politici, proveniti tot din randul comunistilor, stau in genunchi, cu mana intinsa in directia acelorasi imperialisti – infierati, pana nu demult, cu isterie.
Revenind la momentul arestarii maresalului Antonescu, trebuie mentionat ca, pentru succesul actiunii, s-a constituit un grup de conspiratori. Unii au fost prezenti la ora 16.30 in Salonul Galben al Palatului Regal. Ceilalti erau in exteriorul edificiului, frecandu-si palmele de bucurie. Fara sa mai intru in amanunte, in momentul in care maresalul a patruns in Palat, cu toate ca Hitler il prevenise sa evite locuinta regelui, in incapere se afla o parte din grupul complotistilor.
Din lipsa spatiului editorial, voi trece peste momentele incredibile care au urmat arestarii Conducatorului Statului, clipa majora asupra careia voi reveni cu alta ocazie. Cert este ca, ajungand la putere, prin contributia acelor naivi, comunistii au inceput sa-i suprime pe cei care le-au netezit calea. S-a confirmat din nou zicala ca orice nas isi are nasul. In randurile ce urmeaza voi scoate in evidenta numele catorva dintre cei care au pus umarul, direct si indirect, la comunizarea tarii si modul cum au fost rasplatiti pentru bravura lor.
Regele Mihai a fost somat sa plece intr-un exil rusinos, altfel urma sa fie impuscat de Petru Groza, fost mosier oportunist. Generalul Constantin Sanatescu, desemnat sa conduca noul guvern incepand din seara zilei respective, a fost obligat de sovietici sa demisioneze, o suta de zile mai tarziu. Dupa trei ani de incertitudini, a murit in conditii neclare, la 8 noiembrie 1947. Generalul Nicolae Radescu a preluat sefia guvernului, la 7 decembrie 1944. Dupa 88 de zile, sovieticii l-au inlaturat din functie. Urmarit de autoritatile comuniste, s-a refugiat la New York, unde a murit la 16 mai 1953.
Generalul Aurel Aldea a fost arestat de comunisti la 27 mai 1946. A murit in ghinuri groaznice, la inchisoarea Aiud, in noaptea de 17 octombrie 1949. Multe zile la rand, cu ochii ridicati spre cer, s-a adresat maresalului Antonescu, cerandu-si iertare pentru marsavia la care participase, cu cinci ani in urma, fara sa anticipeze ca ii va veni randul.
Ioan Starcea a fost arestat initial la 8 septembrie 1947, apoi, incepand cu 15 aprilie 1954 a efectuat 10 ani de temnita. Colonelul Emilian Ionescu, cu toate osanalele pe care le-a ridicat sovieticilor, a fost arestat in 1949, cunoscand foamea, frigul si bataile crunte din inchisoarea Jilava si din lagarul de exterminare de la Ocnele Mari. Evidentele nu precizeaza in ce an a fost eliberat. Liderul comunist Lucretiu Patrascanu a fost arestat la 24 august 1948 si executat, tot de propriii comunisti, la 16 aprilie 1954.
Toti acestia au fost prezenti in dupa-amiaza zilei de 23 august la Palatul Regal, contribuind la marele seism din istoria Romaniei. Dupa cum aratam, fara sa participe la eveniment, liderii partidelor istorice doreau si ei arestarea grabnica a maresalului Ion Antonescu, fara sa stie ca nu vor scapa nici ei de infernul concentrationar.
Iuliu Maniu a murit chinuit intre zidurile inchisorii Sighet, la 5 februarie 1953. Ion Mihalache a fost exterminat la Ramnicu Sarat, fiind adus la tacere in dimineata zilei de 5 februarie 1963. Constantin Dinu Bratianu a fost asasinat la inchisoarea Sighet, in seara zilei de 6 mai 1950. Constantin Titel Petrescu, dupa sapte ani petrecuti la inchisorile Sighet si Jilava, a murit dupa eliberare, in 1957. Lista este mult mai mare, cu promisiuni lungi si iluzii scurtate.
Toti acesti creduli au cazut in capcana ipocriziilor bolsevice. Conspiratorii au fost asigurati ca vor avea un viitor frumos, atat ei, cat si familiile lor, dar numai dupa ce il vor anihila pe maresalul Antonescu.
Interesant, ritualul s-a repetat 45 de ani mai tarziu: Nicolae Ceausescu a fost arestat si executat tot de cei apropiati. Iar dupa cativa ani, generalul Victor Stanculescu, unul din pionii principali ai tradarii, a fost trimis in inchisoare de fostii complici, care au preluat puterea prin mijlocirea lui, asa cum bine se stie.
Au rezultat mai multe Romanii simultane, paralele, care se acuza reciproc sau se accepta pe baza logicii unui compromis dezirabil. O Romanie a celor care conduc si alta a celor condusi.
Nota: incepand cu data de 27 august, in aceasta pagina va debuta un nou serial, care va purta titlul Drame si criptograme. Textele vor incerca sa redimensioneze anumite confruntari, prin investigatii minutioase, de natura sa trezeasca interesul tuturor amatorilor de lecturi palpitante.
