Sake tine un jurnal (24)

Prin email, primesc de la Sushi un mesaj cu subiectul, intrigant pentru mine, “Victime”. Mesajul nu contine cuvinte, ci doar cateva poze. In ele poate fi vazut Printul cumanilor impartind diplome de baroni si baronese. Am inteles pe loc, Sushi imi salta mingea la fileu.

Pozele au fost facute sambata, 28 august, la adunarea anuala a PAS-ului (reamintesc: PAS este Prima Asociatie de Scriitori de pe la noi, prima in ordinea infiintarii, ea fiind talonata de CAS – Cealalta Asociatie de Scriitori), desfa­surata, ca de obicei, la rezidenta de week-end a presedintelui. Sorin nu m-a luat cu el, zicand ca nu poate garanta pentru securitatea mea. Atunci i-am considerat aluzia la pericole care m-ar paste drept un balon, o modalitate nu foarte eleganta de a ma tine la distanta. Doar ulterior, cand am vazut editorialul ultimului numar (12, aflat deja pe net) al revistei Destinderi literare, o scrisoare calduroasa ca o zi scaldata in lumina unui soare cu dinti, i-am dat putintica dreptate.

Dar sa revin la Sushi si la pozele cu noii baroni. (Ma bizui pe informatiile primite de la Sorin, ca altele n-am. Dar interpretarile imi apartin!) Dupa adunarea PAS-ului, care a decurs fara incidente, participantii l-au serbat pe Printul Eugen Caraghiaur, cu ocazia implinirii frumoasei varste de 87 de ani. Printul, om cu proiect, a ales sa faca o “aniversare cu innobilare”.

Sa spun ca, in comunitatea noastra, s-a facut remarcata o tendinta de comasare a evenimentelor. S-au semnalat cateva “aniversari cu lansare” (de carte), iar zilele astea va avea loc, daca n-a avut deja, o “nunta cu lansare”. Oamenii se vad rar, iar cand se prind, incearca sa faca (sa-si faca unul altuia) multe deodata. Evident, lista ramane des­chi­sa. (“Campionat de table cu innobilare”, “Parastas cu lansare” etc).

Pe iarba, in deschiderea dintre trei pomisori, deci intr-un decor care ar fi putut fi gasit si in Cumania Mare de acum opt sute de ani, Alteta sa a impartit fericitilor prealesi, doua doamne si patru domni (daca nu se inseala Sorin), diplome de baroni, redactate in limbile romana si engleza.

Printul: “Din ce judet sunteti dumneavoastra, de origine?” Candidatul: “ Din Ialomita.” Printul: “Foaaarte bine. In Ialomita n-avem pe nimeni, pana acum. Deci… Va numesc baron de Ialomita!” Sotia candidatului, catre candidat: “Vezi ca esti din Ilfov !” Candidatul: “Asa-i, comuna a ramas pe loc, dar s-a schimbat judetul.” Printul: “Merge si Ilfov. Deci… Va numesc baron de Ilfov!”

In finalul ceremoniei, Printul le-a comunicat noilor nobili vestea buna ca din acel moment dumnealor capatau dreptul la apelativul Excelenta. Printul, dupa cum am mentionat deja, e Alteta.

I-am multumit lui Sushi, exprimandu-mi totodata indoielile mele: “Nu stiu daca-i bine sa ma iau de cei care-si exerseaza dreptul, oferit de (orice) constitutie, de a deveni mosi craciuni, ori baroni cumani”. Mi-a replicat: “Sake ! te rog din suflet, un latrat, unul singur!” O rugaminte pe care n-am putut s-o refuz.

Dupa ce l-am lasat sa-mi citeasca randurile de mai sus, Sorin mi-a spus: “ Eh, ne mai amuzam si noi. Lucrurile mai grave le trecem sub tacere, ca acum nu-i momentul si aici nu-i locul pentru ele.”

Florin Oncescu
Florin Oncescu
Florin Oncescu (n. 1960), autor de proză scurtă şi inginer în industria de aviaţie, stabilit la Montréal în 1995. Volume publicate: "Dispoziţie depresivă" (Ramuri, Craiova, 1994), "La umbra unui enciclopedist" (Omniscop, Craiova, 1999), "Întoarcerea" (Ramuri, 2003), "Ilustrate din America" (Limes, Cluj, 2007) , "Jurnalul lui Sake" (Limes, 2017).

Ultimele articole

Articole similare