“Salut, Ioane!”
“Salut, Costica. Bine ca ne mai vedem la o cana de bere, ca nu stiu cand, dar parca iar a trecut anul”. Se stiau din copilarie, dar acum se intalnisera la taverna din buricul targului din pura intamplare, fiecare bucuros sa bea o bere cu un vechi prieten.
“Ia spune, Costica, ai vazut parada cea mare, care tocmai a trecut prin centrul orasului? Ce masini frumoase si cata lume a participat, nu mi-am putut inchipui ca poate sa fie asa ceva in targul nostru”.
“Sigur ca am vazut-o, Ioane. Si pe tine te-am vazut pe margine, cum iti fugeau ochii dupa masinile cele scumpe”.
“A, dar cum se face? Unde erai, de nu te-am zarit?”
“Pai eu eram la volanul masinii rosii, cu dunga aurie, care a deschis coloana. Am vazut eu ca numai la masina te uitai.”
“Deci tu erai cel care a fost in prima masina! Wow, intelegi si tu ca nu am mai avut ochi pentru altceva”.
Intre timp se apropie de masa un al treilea personaj, ceva mai plinut, cu mustata inalbita la capete, care-i trecea bine de buza. Se uita lung la cei doi, dupa care, cu un suras in ochi, se apropie si-l bate pe Ion pe umar: “Salut, bai, fantomelor! E ceva vreme de cand nu va mai vede omul! Cat despre tine, Costi, de cand nu te-am vazut, am si uitat cum arati.”
Costi ridica privirea, razand, spre cel care venise. Trage un scaun si, cu un aer teatral, zice: “Poftim in vagoane, boier matale, ca tocmai s-a adus bere proaspata.”
“Bine ca ai aparut Vasile, zice Ion, uite si tu ce personalitate avem la masa cu noi: iti prezint pe marele Costica!”
“Da’ de cand trebuie tu sa mi-l prezinti pe Costi, ca doara odata am pascut bobocii impreuna?”
“Da, mai Vasi, da’ uite ca el a fost cel care a deschis parada cea mare care a trecut prin centru la amiaza. Macar tu sper sa-l fi vazut, ca eu ma uitam numai la masini”.
“Despre ce parada vorbesti, Ionica? Nici nu am auzit de parada; chiar a fost la noi in targ asa ceva?”
Ei bine, povestea e ceva mai lunga, dar pana aici mi-a fost povestita si mie. Cel care mi-a povestit-o mi-a mai spus ca lumea, dupa parerea lui, s-ar putea imparti in trei categorii: cei care participa la parada, care se implica in cele ce se intampla in jurul lor si sunt mandri de cele ce au reusit; cei care prefera sa priveasca parada, sa o admire sau sa o critice, dupa starea de spirit din acea zi, fara a uita sa gaseasca cusururi ori de cate ori e nevoie. A treia categorie, poate cea mai trista: a celor care nici macar nu stiu ca exista o parada. Pentru ei totul e gri, nu are nici sens si oricum cel mai bine e sa nu te amesteci cu nimeni, ca nu stii niciodata ce rele ti se pot intampla.
Daca ar fi sa va povestesc in continuare cum functioneaza un produs financiar sau un altul, e posibil sa va placa sau nu, sa va intereseze sau nu, sa va plictisesc sau nu, asa ca mai bine, de data asta, nu va povestesc nimic.
Dar daca totusi, intr-o buna zi, veti simti ca parada a cam trecut pe langa dvs. si nici macar nu v-ati dat seama de acest lucru, puneti-va cat mai repede intrebarea din care din cele trei categorii faceti parte.
