Nimic nu e mai banal, intr-un oras ca Montréalul, decat o calatorie cu metroul. Stim pe de rost, ca pe o poezie, numele si succesiunea statiilor. Dar ce inseamna ele, ce evoca si ce loc ocupa in imaginarul sau in istoria locului in care traim? Pe parcursul mai multor numere, va vom infatisa, pe scurt, “povestea” acestor nume.
Jarry
Un proprietar de terenuri, Bernard Bleignier, zis Jarry, nascut in 1679, la Limoges, in Franta, si sosit in Québec probabil in 1700, se afla la originea numelui acestei statii de metrou de pe linia portocalie.
Spre sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul celui de-al XVIII-lea, la ordinea zilei, in Nouvelle-France, era incetarea ostilitatilor dintre irochezi si coloni. Si unii si altii erau istoviti si doreau liniste, drept pentru care, in septembrie 1701, dupa discutii indelungate, s-a semnat la Montréal Le traité de la Grande Paix intre, pe de o parte, Sieur de Callière (Guvernator general intre 1698 si 1703 al coloniei Nouvelle-France) si, pe de alta parte, 39 de natiuni amerindiene. Acest tratat este recunoscut si astazi de comunitatile amerindiene din Canada.
In atmosfera optimista instaurata de convorbirile pentru semnarea trata-tului de pace, Ordinul Sulpicienilor – care administra Ile-de-Montréal – a inceput sa atraga noi coloni, prin concesiuni de terenuri. Unul dintre acestia a fost Bernard Bleignier, zis Jarry, care a primit un teren la 5 septembrie 1700, asadar cu un an inainte de oficializarea pacii. Terenul lui Bernard Bleignier si alte 19 domenii ale altor coloni au format, mai tarziu, teritoriul orasului Saint-Laurent.
Unul dintre urmasii lui Bernard Bleignier, Stanislas Bleignier, primar al orasului Saint-Laurent intre 1908 si 1909, mosteneste domeniul si il cedeaza Primariei. Pe el se deschide, in 1914, strada cu numele Jarry, situata de la est la vest, intre bulevardul Ray-Lawson si bulevardul Acadie. De la aceasta strada si-a luat numele statia de metrou din apropiere, inaugurata in 1966.
E de remarcat ca un alt loc care poarta numele Jarry, si anume parcul din cartierul Villeray, nu se refera la Bernard Bleignier, ci la Raoul Jarry, consilier municipal.
Jean-Drapeau
Jean Drapeau (1916-1999), care a lasat numele sau parcului din insula Sainte-Hélène si cunoscutei statii de metrou de pe linia Montréal – Longueuil, este unul dintre primarii legendari ai Montréalului. Faima lui s-a pastrat pana astazi, nu doar din cauza longevitatii sale politice iesite din comun (a fost primar al Montréalului timp de 29 de ani, intre 1954 si 1986, cu o intrerupere de trei ani, intre 1957 si 1960), ci si datorita dezvoltarii extraordinare a orasului in anii in care el s-a aflat in fruntea administratiei municipale. In “anii Drapeau”, s-au construit metroul montrealez si complexul de la Place des Arts, s-a organizat Expozitia Universala din 1967, care a celebrat centenarul Canadei (prin 50 de milioane de vizitatori) si au fost gazduite Jocurile Olimpice de vara din 1976, la care a stralucit Nadia Comaneci. Spre sfarsitul carierei sale, cand Toronto a devenit cea dintai metropola a Canadei, Jean Drapeau, inca mandru de orasul de care isi legase intreaga viata, declara: ”Sa lasam Toronto sa devina Milano, Montréal va fi intotdeauna Roma”.
In perioada administratiei lui Jean Drapeau au avut loc si alte evenimente, unele marcate de tensiuni politice: celebra vizita din 1967 a presedintelui Frantei, Charles de Gaulle (care a pronuntat incendiara lo-zinca “Vive le Québec libre!”) sau criza din octombrie 1970, produsa de luarea de ostateci guvernamentali de catre militanti ai Frontului de Eliberare din Québec (FLQ). Jean Drapeau, sustinator, pe parcursul crizei, al prim-ministrului quebechez Robert Bourassa si al celui federal, Pierre Elliott Trudeau, a fost reales primar exact in acel an, cu o majoritate impresionanta: 92%.
I s-au reprosat totusi lui Jean Drapeau indatorarea excesiva a Primariei si comportamentul sau autoritar. Dar Montréalul de astazi n-ar fi asa cum este daca nu l-ar fi avut in frunte, timp de aproape trei decenii, pe acest primar vizionar.
