Manuscrisul din tren. Jurnalul vietii mele.
Autor: Livia Nemteanu-Chiriacescu
Cand mi s-a propus sa fac prezentarea acestei carti am raspuns dintr-o suflare DA!
Este o bucurie sa afli si sa citesti o noua carte romaneasca dublata de bucuria ca ea este scrisa de cineva din Montreal, cineva pe care il cunosti si respecti.
Al doilea gind a fost insa : In ce m-am bagat. Caci oricit de buna este o carte a unui autor – si era cazul cartilor anterioare ale autoarei – aceasta nu este o garantie ca si urmatoarea carte va fi la fel de buna. De unde angoasa fiecarui scriitor in fata receptiei noii lui carti, dar si a mea in cazul de fata. In plus, imi place genul memorialistic si am citit destul ca sa devin nu « cunoscator », dar « mofturos », selectiv in alegerile mele. Si nici sa mint nu-mi place. Oricit de « copt » par eu si oricit de tanara pare dna Livia, ne desparte, totusi o generatie ! Ma voi regasi in aceasta carte oare, ma intrebam?
Din fericire a fost suficient sa citesc primele pagini ca sa rasuflu usurat. Cartea este fermecatoare. Ea evolueaza ascendent si captivant.
Precizez ca cele ce le voi spune sint o prezentare a cartii si nu o recenzie.
Scrisa intr-un stil fluid, elegant si inteligent, cartea se citeste nu numai usor, dar mai ales cu mare placere.
Fraze clare si foarte frumoase, o limba aleasa fara nici o pretiozitate, capitole masurate, o carte indelung chibzuita si bine asezata, precum o zapada de citeva zile. Un vin vechi, nu un must abia asezat ce-ti da dureri de cap.
Am intarziat un moment asupra unui scurt capitol « Se nasc izvoarele » scris cu atata ingenuitate, ca te opresti sa respiri, de teama sa nu spargi farmecul atmosferei lui.
Stilul este de o mare eleganta spuneam, feminin dar viguros, si nu cautati urma vreunui peiorativ in aceasta afirmatie, caci Doamna Livia Nemteanu Chiriacescu este tot ce poate fi mai reprezentativ pentru o femeie moderna. Cu studii solide si largi, a lucrat toata viata in afara casei cot la cot cu barbatii asumind mari raspunderi. A fost in acelasi timp mama si sotie. Si nu trebuie in nici un caz sa eludam activitatea dumneaei de rezistenta impotriva noului regim, pe atunci, comunist. Cu urmarile grave pe care le banuiti si le veti intelege citind cartea.
Va invit sa v-o procurati si s-o cititi, caci o carte nu se povesteste ci se citeste si se traieste, mai ales o carte de memorii.
Timpul fiindu-mi din ce in ce mai pretios cu trecerea anilor, nu cred ca am o cale mai buna de a sublinia valoarea cartii decit spunind ca este o carte care se merita citita, ca in urma lecturii poti spune cu bucurie « nu mi-am pierdut timpul » !
Doamna Nemteanu-Chiriacescu fiind si (sau mai inainte de toate) poet, memoriile sale sint deasemenea poetice. Nu numai ca sint prinse in pagini si poezii « provocate » de cele povestite, dar proza insasi are frumusetea, muzicalitatea si stralucirea poeziei.
De-ar fi sa compar stilul m-as gandi la « Pseudokynegeticos, fals tratat de vanatoare» a lui Alexandru Odobescu si cred ca asta spune tot asupra placerii ce am resimtit-o citind cartea. Asemenea cartii lui Odobescu da, dar cu un stil modern si intr-o limba contemporana, insa nu absurd contemporana.
Eperienta de scriitoare si experienta de viata transpare in fiecare fraza.
Un alt scurt capitol “Strigoii”, m-a facut sa reflectez, prin amintirile autoarei la propriile mele amintiri despre trecerea dincolo a antecesorilor. “Strigoii” bunicilor invie, dar nu sperie. Autoarea ii readuce printre vii cu duiosie si piosenie. Ea se apleaca asupra festilelor fumegande, povestindu-si viata orfanelor ramase in urma lor.
Manuscrisul din tren include si marturii unice cu valoare istorica, sa speram deci ca ele vor fi utilizate de generatiile actuale si viitoare de istorici. Nu este numai istoria unei vieti si a unei familii, ci este in mare masura o reflectare echilibrata si temperata a societatii romanesti, bucurestene inainte de toate, dintr-o perioada istorica contorsionata ca poate nici o alta inainte, si pe care scriitoarea a trait-o.
Fiind vorba de o carte de memorii, nu pot sa trec peste faptul ca am fost uimit de candoarea cartii si de curajul de a aborda si marturisi lucruri de o mare intimitate, dar care isi au locul, dau echilibru si asigura veridicitate cartii. Fara imprecatii, fara amaraciune si vitriol, fara rautate mai ales, cartea este un exemplu de serenitate, dar si de intransigenta morala. Lucrurile – si oamenii – sint prezentate asa cum au fost.
O reusita totala aceasta carte!
Va invit inca o data sa cititi cartea !
Ii multumim doamnei Livia Nemteanu-Chiriacescu, si-i uram multa sanatate si putere de munca pentru a ne mai face astfel de bucurii !
