Septembrie 25. Tripla lansare Livia Nemteanu-Chiriacescu. O carte de nuvele, una de poezie si una de memorii, toate aparute la editura Paralela 45. Sorin nu crede in lansarile multiple. (“Dupa dubla lui GF, una tripla ne trebuia noua, sarmani cititori? Mai mult de-atat ce mai exista? Lansarea neintrerupta, stil IC?”) Asa ca a achizitionat doar ultimul volum, pe care l-am citit la patru ochi.
Din paginile lui se desprinde ima-ginea unei femei care a stiut din frageda tinerete ce vrea de la viata si care, mai devreme sau mai tarziu, chiar a obtinut ce-a vrut. Sau, dupa vorba unei verisoare de-a lui Sorin: o femeie careia, odata asezata la masa, nu-i ia nimeni friptura din fata. O prima casatorie cu un profesor universitar, scolit la Sorbona si inchis de comunisti, o exmatriculare din facultate, doi ani (1952-1954) petrecuti in clandestinitate, pentru a evita arestarea, doua facultati absolvite (Istorie si Drept), o noua casatorie, cu un coleg de profesie, pasionat de carti si fost ofiter decorat pe frontul anisovietic, un copil la 41 de ani, trei volume de poezie publicate in anii comunismului (primul la 42 de ani), multe calatorii in muntii nostri (in fine, ai vostri, ca eu, Sake, n-am avut sansa sa latru pe-acolo), multe calatorii in lumea libera (multe pentru anii ‘70 si ‘80), o cariera de jurist reusita, totul culminand cu emigrarea in Canada, efectuata cu dificultate, in doua trepte, in 1987 si 1989. Cartea nu e lipsita de virtuti literare. Amintesc portretul vietii de cuplu a parintilor, una deficitara pe plan afectiv (p. 156). Cititorul se poate simti in dezacord cu opiniile cri-tice ale autoarei la adresa unora care n-au avut de-licatetea sa-i acorde ajutorul, la nevoie. Dar el, cititorul, ramane cu imaginea unei femei care a stiut sa-si conduca barca vietii cu inteligenta si cu o anumita doza de egoism, care prinde bine la scris.
***
Octombrie 3. Lansare simpla Cezar Vasiliu, la Biserica Sf. Nicolae. Simpla, in sensul ca n-a fost una dubla ori mai rau. Cartea-i despre invatatii Bisericii crestine, in primul rand de Rasarit, dar si de Apus. Reprezinta finalizarea unei cercetari efectuate de autor in bibliotecile Vaticanului. I-am pasat-o lui Sorin, pentru ca eu una nu sunt multumita de pozitia insignifianta pe care Biblia o acorda patrupedelor. (Astept sa fiu contrazisa. De arca lui Noe am aflat. Altceva, va rog!)
Cartea a fost prezentata de trei grei: profesorul Bouchard, profesorul Paskievici si microbiologul Atudorei. Cel din urma i-a facut autorului un cadou de exceptie: o sticla de vin din rezerva printului Nicolae. Sorin nu e sigur de care print Nicolae era vorba, de unchiul ori de nepotul regelui Mihai. Primul a decedat in 1978, cel de-al doilea s-a nascut in 1985 si a fost desemnat de curand succesor la tron. Numai vechimea vinului depinde de aceasta clarificare. Valoarea lui e, in ambele variante, mare. Vania Atudorei s-a afirmat din nou ca un om de lume, care stie sa dea cadouri frumoase. La inceput de an, revista Zigzag a relatat despre cadourile facute de dumnealui unor muzee din Havana.
In mod surprinzator, in timpul cuvantului de incheiere, autorul i-a facut cadou cadoul profesorului Bouchard. Acesta, excedat, l-a primit ridicand din sprancene.
