Valahia la McGill

Tiparita in Germania, acum o jumatate de mileniu, in anul 1493, Cronica de la Nürnberg este un adevarat monument al cartilor vechi din biblioteca prestigioasei Universitati McGill din Montréal. Un exemplar, conservat impecabil timp de atatea sute de ani, pastreaza copertile originale din lemn, imbracate in piele. Volumul este colosal de mare si de gros. Hartia e de mare finete, asa cum o produceau morile de hartie de canepa din vremea Renasterii. Tiparul este impecabil, nicio litera nu este mai palida decat altele. Iar pe multe pagini vedem gravuri de mare finete si de toata frumusetea.

Dar interesul principal al nostru pentru Cronica de la Nürnberg consta in faptul ca, in partea scrisa de celebrul umanist italian Enea Silvio Piccolomini, primele doua capitole tra­teaza istoria noastra, a romanilor, pana la mij­locul secolului al XV-lea. Din acest motiv m-am dus, pe 24 septembrie, sa vad indeaproape splendidul exemplar.

Dar sa vedem mai intai cine a fost Enea Silvio Piccolomini. Om de mare cultura, aparti­nand unei vechi si bogate familii nobile din orasul Siena, Piccolomini a fost istoric si poet si a avut functii importante: episcop, apoi cardinal al bisericii Sfanta Sabina de la Roma, secretar al imparatului Germaniei, iar spre batranete a fost ales papa sub numele de Pius al II-lea. Ingrijorat de anvergura expansiunii turcilor in Balcani si de inaintarea lor spre Europa Centrala, Enea Silvio incearca sa realizeze o coalitie europeana de rezistenta. Tarile balcanice de atunci cazusera sub turci. Singura Muntenia lui Mircea cel Batran rezista, ca si – mai tarziu – Moldova lui Stefan.

Iata-ne deci in fata minunatei carti vechi si voluminoase, ca un adevarat altar. Mare a fost surpriza cand, deschizand cartea, am cazut peste o gravura mare cat o pagina, intitulata “Vala­hia”. In centru se vede un oras cu multe biserici. Este probabil Targoviste, capitala tarii, asa cum o vedea gravorul. In jur, un peisaj de fantezie, cu munti si dealuri. Dar sa vedem ce scrie autorul despre noi, romanii.

Dupa ce face o larga incursiune in Dacia antica, Enea Silvio descrie luptele si cucerirea ei de catre romani. El da o harta a Daciei care, in mod surprinzator, seamana perfect cu harta Romaniei din 1918. Despre romanii din Muntenia (sau valahi, cum erau cunoscuti in Europa), Enea Silvio are cele mai frumoase cuvinte. El spune ca romanii sunt razboinici si viteji. Dar nu uita sa deplanga vrajba interna dintre fractiunile politice, precum si luptele sangeroase pentru tronul Valahiei, purtate de urmasii lui Mircea cel Batran. Din pacate, vedem ca toata istoria noastra are aceasta caracteristica, de atunci si pana in ziua de azi, cand aceeasi discordie domneste in tara.

Trecand la Transilvania, Enea Silvio are o mare admiratie pentru Ion Corvin de Hunedoara, contemporanul sau, pe care il socoteste cel mai de seama general al Europei din acea vreme, singurul care i-a invins pe turci, la Belgrad. Scriitorul ajunge la concluzia ca Ion Corvin a fost nu numai gloria Ungariei, dar si a valahilor din care s-a nascut: “Johanes Huniades cuius nomen ceteros obnubilat non tam hungaris qs valachis ex quibus natus erat gloriam aurit”. Este cel mai frumos omagiu adus eroului roman. Sa mai incerce cineva sa spuna astazi, asa cum s-a afirmat in trecut de unii detractori, ca Ion Corvin era ungur sau german.

Am parasit biblioteca de la Universitatea McGill cu emotie si mandrie nationala si cu mult respect pentru prestigioasa institutie de invatamant din Montréal si pentru comorile ei.

Ultimele articole

Articole similare