Consiliul Naţional al Audiovizualului din România a ezitat înainte să prelungească licenţa postului de televiziune Realitatea TV. Şi are motive. Stenogramele apărute în presă (puteţi citi fragmente aici) arată cum patronul postului, Sorin Ovidiu Vântu, nu dă doi bani pe libertatea presei. Viziunea lui Vântu este că ziariştii trebuie să execute ordinele sale, ca nişte argaţi docili: “Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare c…!”, spune Vântu. “Deci, dacă eu spun că am un interes, înseamnă că trustul acesta de presă are acest interes. Deci orice urmă de dizidenţă să ştii că se sancţionează cu desfacerea contractului de muncă. Are toată libertatea de pe lume: poate pleca când vrea, dacă nu-i convine (sic!)”
Definiţia libertăţii jurnalistice enunţată de marele patron de presă Vântu (care, în timpul liber, le explică românilor cum funcţionează capitalismul şi democraţia) este, în mare, cam la fel pentru toţi patronii de presă din România. Un exemplu din cealaltă tabără: Evenimentul Zilei nu a anunţat, în ediţia sa tipărită, mitingul de protest împotriva Guvernului.
Ceea ce puţină lume a remarcat este că apariţia stenogramelor cu părerile lui Vântu despre presă este momentul care consfinţeşte că în România presa a murit. Ziarele vor continua să apară, televiziunile să emită, dar presa ca instituţie, aşa cum o ştim în Occident, nu mai există în România.
De ce marile trusturi de presă din Occident şi-au vândut afacerile din România? Pentru că au văzut că, în România, presa există doar pentru şantaj şi pentru a face jocurile politice ale patronilor. Grupul german WAZ (al treilea grup de presă din Germania) a plecat din România. Elveţienii de la Ringier au vândut două publicaţii de prestigiu – Evenimentul Zilei şi Capital -, păstrându-şi tabloidul Libertatea şi revistele de femei. Bodo Hombach, directorul WAZ, a pus pus punctul pe i la retragerea din România: “Tot mai des, oligarhii îşi cumpără ziare şi reviste, nu atât pentru a face bani, ci pentru a obţine pe această cale influenţă politică. Această strânsă conexiune între oligarhi şi puterea politică afectează grav piaţa”.
Costurile au crescut, audienţa ziarelor a scăzut, iar veniturile din publicitate sunt la nivelul anului 2004. Cu toate acestea, patronii pompează bani în afaceri neprofitabile economic, dar esenţiale atunci când pot da un telefon şi opri un control la celelalte afaceri sau prin care pot numi… ministrul de Interne.
Iar în aceste timpuri, românii îşi petrec, în medie, peste şase ore pe zi în faţa televizorului, unde văd o iluzie, ca în filmul Truman Show.
