Mărturisesc că am avut emoţii destul de puternice cu prilejul votului asupra moţiunii de cenzură din Parlament de săptămâna aceasta. Anunţul anterior – făcut de Victor Ponta, preşedintele PSD – cum că mai era nevoie de doar 2 voturi pentru ca Guvernul să pice, dar mai ales conştientizarea faptului că alianţa aflată la guvernare este alcătuită din oameni ale căror interese personale sunt puse adesea înaintea intereselui naţional m-au făcut să cred că se vor găsi în Parlament destui trădători care să sară din barca Puterii în cea a Opoziţiei.
Până la urmă, moţiunea a căzut cu 219 voturi pentru, adică 17 mai puţin decât cele 236 câte erau necesare pentru ca Guvernul Emil Boc să pice. Strategia Puterii de a absenta de la vot s-a dovedit eficientă. Nu sunt multe lucruri de spus despre dezbaterea moţiunii de cenzură de săptămâna aceasta, în afara atacurilor şi jignirilor obişnuite, care se aud destul de des în Parlamentul României. M-a uimit totuşi o declaraţie a preşedintelui PNL, Crin Antonescu, care a anunţat că, după ce moţiunea va trece, îl va trimite pe Emil Boc la muncă.
Cât de straniu sună cuvântul “muncă” în gura celui mai mare chiulangiu din istoria Parlamentului României, cel care ridică un salariu uriaş pentru nivelul de trai din România, fără să onoreze cu prezenţa lui lucrările Parlamentului. De altfel, nici nu s-au numărat bine voturile de la actuala moţiune, că liderul liberal a anunţat că partidul său va introduce o nouă moţiune de cenzură, de data asta pe Legea Educaţiei, pe care Guvernul tocmai şi-a asumat-o în faţa Parlamentului.
Dacă Guvernul condus de Emil Boc ar fi picat, România ar fi intrat în derivă. Este concluzia care se desprinde din articolele apărute în presa străină, cu privire la moţiunea de cenzură. Conform ziariştilor de la AFP şi Reuters, căderea Guvernului Boc ar fi împins România într-o degringoladă care ar fi durat mai multe luni, până la clarificarea situaţiei politice. Consecinţele ar fi fost însă imediate: deprecierea monedei naţionale, creşterea inflaţiei şi, implicit, scăderea puterii de cumpărare a românilor, şi aşa foarte scăzută în ultimul timp.
Însă intrarea României în haos nu pare să-i îngrijoreze în vreun fel pe liderii Opoziţiei, de vreme ce singura lor preocupare este să pice guvernul Boc, pe care îl acuză de “incompetenţă în gestionarea crizei şi în scoaterea României din recesiune”. Nu-i aşa că este amuzant să-i vezi pe Victor Ponta şi pe Crin Antonescu vorbind de incompetenţă? Nici unul, nici celălalt nu s-au evidenţiat cu altceva în politica românească decât prin prezenţele eterne în talk-show-urile televizate. Măcar Emil Boc a condus administraţia unui mare oraş din România, Clujul. Am mai spus-o şi cu altă ocazie: să ne ferească Dumnezeu de ziua în care Victor Ponta va ajunge preşedinte, iar Crin Antonescu prim ministru!
Rămânerea în funcţie a Guvernului condus de Emil Boc este o veste bună şi pentru FMI, care ar putea să acorde României o nouă tranşă de 20 de miliarde de euro, după cum spun ziariştii de la Reuters. Banii de la FMI sunt vitali pentru viitorul României, în situaţia în care economia ţării nu produce suficiente venituri la buget, nici măcar cât să acopere cheltuielile curente.
Un semn că reformele dorite de Emil Boc sunt corecte este şi ceea ce se petrece în acest moment în state puternic dezvoltate din Europa. În Franţa, Parlamentul tocmai a votat creşterea vârstei de pensionare de la 60 la 62 de ani, iar aceasta în ciuda protestelor ample şi violente care au avut loc în ultimul timp în această ţară. De asemenea, Marea Britanie a anunţat reforme admi-nistrative de neimaginat pentru această ţară: concedierea a până la un milion de oameni din sectorul bugetar şi scăderea salariilor cu până la 75%.
Reformele economice gândite de puterea de la Bucureşti sunt necesare şi, deşi vin cu costuri sociale enorme, ele trebuie implementate, dacă vrem ca ţară să-şi revină din marasamul economic în care se află.
