- Interesul presei din Québec pentru Lucian Bute rămâne constant; el îmbracă, uneori, forme ciudate. Este cazul ziarului 24 Heures, care a publicat un articol cu titlul în… limba română: Mândria poporului. Autorul, Paul Rivard, relatează întâlnirea sa cu o româncă, Diana, care lucra la un restaurant din New York şi care a ţinut să-i transmită un mesaj boxerului român. Autorul concluzionează că: “în toate oraşele lumii, imigranţii români sunt conectaţi la patria mamă, graţie braţelor puternice şi surâsului dezarmant al lui Lucian cel Mare”. Un pic exagerat, dar nu avem motive să ne îndoim de sinceritatea autorului. Trebuie să recunoaştem că a citi ceva scris în limba română în presa de aici este cu totul ieşit din comun.
- Apropo de Bute. Sportivul român tocmai a semnat un contract cu grupul de televiziune Showtime, părăsind astfel HBO-ul. Aici el va face parte din celebra competiţie Super Six, unde va avea posibilitatea să lupte cu cei mai buni boxeri din lume la categoria sa. Structura competiţiei este următoarea: în faza grupelor, fiecare boxer va avea trei meciuri. El va primi trei puncte dacă învinge prin KO sau KO tehnic, două puncte pentru victorie la puncte, un punct pentru meci egal şi zero puncte dacă pierde. După faza grupelor, semifinalele vor avea loc între deţinătorii locurilor 1 şi 4 şi între cei de pe locurile 2 şi 3. Învingătorii se vor întâlni în finală. Conform cotidianului La Presse, Showtime îi garantează lui Bute trei meciuri pentru cel puţin două milioane de dolari pe meci. Pe care le merită!
- Probabil că România este cunoscută canadienilor prin Ceauşescu, Bute şi Dracula. Acesta din urmă este, de departe, liderul de notorietate. Calgary Herald a făcut o excursie în România, special pentru Dracula. Intitulat Looking For The Real Dracula, articolul are un ton mai degrabă pozitiv, o oază în aprecierile negative de care se bucură industria turismului din România. Braşovul este considerat un oraş cochet, chit că autorul articolului se loveşte de o primă dezamăgire: Biserica Neagră se numeşte aşa din cauza unui incendiu, nu din cauza lui Dracula. Aflăm şi lucruri interesante despre ghizii românii: cel de la Castelul Bran era exasperat de întrebările despre Dracula şi aproape că şi-a împins vizitatorii afară, pentru a le spune poveşti înfiorătoare despre cum, în Evul Mediu, românii obişnuiau să bea sânge. Bărbaţii, sângele duşmanilor ucişi, pentru a le lua forţa, iar femeile sângele copiilor, pentru a rămâne veşnic tinere. De apreciat că ni se vorbeşte şi despre Vlad Ţepeş ca personaj istoric.
- Tot o călătorie în România au făcut şi ziariştii de la Globe and Mail. Pentru un subiect mai serios: Roşia Montana şi nebunia aurului de acolo. Un subiect care a fost tratat aşa cum niciun ziar românesc nu a făcut-o. Articolul on-line se întinde pe nouă pagini. Poveşti cu personaje din ambele tabere. Dramele familiilor care nu-şi mai vorbesc din cauza divergenţelor pe care le au în ce priveşte deschiderea exploatării miniere. Unii îi vor pe canadienii de la Gabriel Resources, alţii nu. Roşia Montană a devenit un loc al vrajbei.Valoarea aurului din Transilvania este estimată a fi între 39 şi 55 de miliarde de dolari US. Există destul aur pentru a fi exploatat 20 de ani de aici înainte. Articolul remarcă faptul că minele existau şi în perioada comunismului, dar au devenit ineficiente tehnologic; pentru a intra în Uniunea Europeană, România a fost obligată să le închidă.
- Cu toţii am auzit de Schwartz’s, cel mai celebru loc din America de Nord unde se prepară şi se comercializează carne afumată. Afacere pornită de un evreu român imigrat la Montréal, Schwartz’s a rămas la fel, în colţul lui de pe Saint-Laurent, ca în anii ‘30, când a fost deschis. Fanii spun că a intra în micul restaurant este ca şi când ai intra într-un muzeu. Schwartz a inspirat mai întâi o carte, semnată de ziaristul Bill Brownstein, de la The Gazette, iar apoi un film documentar, datorat regizorului Garry Beitel. Mai nou, el dă titlul unui musical. Din martie 2011, el va începe să fie jucat la Théâtre Centaur din Montréal. Musicalul, care va cuprinde 18 cântece, este inspirat din cartea lui Bill Brownstein. Conform macleans.ca, ni se prezintă un Schwartz excentric, o poveste despre muzică, dragoste şi… mâncare.
