Pagini Româneşti, la o lună

Începând cu luna decembrie, Pagini Ro­-mâ­neşti revine la apariţii lunare. La 10 ani de la primul număr, din martie 2001 – când porneam la drum ca publicaţie lunară -, închidem, într-un fel, cercul, după ce ne-am aventurat printr-o mulţime de experienţe: ziar bilunar, săptămânal, contra cost sau cu distribuţie în principalele oraşe din restul Canadei.

Ideea noastră de a reveni la punctul de plecare ar putea fi văzută ca un pas înapoi. Probabil că, din anumite puncte de vedere, chiar aşa stau lucrurile. Ştim însă cu toţii că o mulţime de publicaţii de prestigiu din lume şi-au redus, uneori până la dizolvare, ediţiile tipărite, în favoarea celor on-line. Lumea se schimbă cu o viteză tot mai mare şi, probabil, cel mai dificil este să intuieşti la vreme schim­bările necesare şi să găseşti modalităţi de a le integra în evoluţia firească, ca să nu fii pus în situaţia de “a le face faţă”.

Suntem convinşi că trecerea la apariţii lunare a ediţiei noastre tipărite va cântări în favoarea calităţii conţinutului editorial. Pe de altă parte, acest lucru ne va permite să ne ocu­păm mai serios de ediţia on-line, care va deveni mai dinamică şi mai bogată în informaţii, comentarii şi analize – ceea ce, e de presupus, va lărgi semnificativ publicul ziarului. După cum au observat minţi mai luminate înaintea noastră, tot mai mulţi oameni renunţă la tabietul ziarului tipărit – aşezat, dimineaţa, lângă cafeaua abu­rindă – pentru a-şi concentra atenţia asupra informaţiilor mai flexibile, mai uşor accesibile şi mai bine adaptate nevoilor şi gusturilor fiecă­ruia, care se găsesc pe Internet. Astăzi, suntem pe punctul de a începe tranziţia de la publicaţia tipărită la aceea on-line.

Fără discuţie, decizia de a trece la apariţii lunare are legătură şi cu viziunea noastră asupra rolului pe care trebuie să îl aibă o publicaţie în limba română într-o comunitate ca aceea din care facem parte. În martie 2001, când s-a născut proiectul Pagini Româneşti, în comunitate exista o singură publicaţie, Tribuna Noastră. Luceafărul Românesc îşi închisese porţile cu câteva luni mai devreme (în decembrie 2000, dacă nu mă înşel), după ce apăruse neîntrerupt timp de 10 ani. Din considerente pe care nu e locul să le menţionăm aici, Tribuna Noastră (care apărea din 1998 şi era distribuită contra cost – ca şi Luceafărul Românesc, de altfel) avea o audienţă oarecum limitată.

Pagini Româneşti a fost prima publicaţie românească distribuită gratuit şi cu largă adresa­bilitate în cadrul comunităţii române din provincia Québec. Ne-am străduit, deşi n-a fost deloc uşor, să reunim în paginile noastre tot mai multe companii şi asociaţii româneşti, care căpătau astfel vizibilitate pentru mai mulţi oameni. Am încercat să conturăm, treptat, o imagine cât mai fidelă a comunităţii noastre. Am fost convinşi, de la început, că Pagini Româneşti apare pe un fond de aşteptare şi de necesitate. Fără lipsă de modestie, îndrăznesc să spun că am contribuit, printre altele, la dezvoltarea mediului de afaceri românesc, prin intermedierea contactului între publicul românesc şi afacerile sau asociaţiile din comunitate.

Acestea sunt deja lucruri făcute. Iar în ultima vreme situaţia s-a schimbat destul de mult; poate chiar prea mult. Astăzi, apar la Montréal 5 publicaţii româneşti, dintre care 4 sunt bilunare, iar una, Tribuna Noastră, apare de 3 sau 4 ori pe an. La fel ca bisericile (în prezent, avem vreo 13 biserici ortodoxe româneşti în zona Montréalului), ziarele au apărut în ultimii ani ca ciupercile după ploaie. În anumite zile, oamenii găsesc la intrarea în magazine şi câte 4 ziare româneşti deodată, de nici nu le mai rămâne loc de cumpă­rături în sacoşe. De citit atâta “presă” comunitară nici nu cred că mai poate fi vorba… Pe scurt, piaţa pe care ne aflăm a devenit atât de aglomerată încât, uneori, am impresia că mă aflu într-un tramvai ticsit din Bucureşti şi nu ştiu dacă e mai prudent să fiu atent la buzunare sau să mă ţin cu mâna de nas.

Să ne înţelegem: scoaterea unui ziar comunitar nu poate fi privită ca o “afacere”. Pentru cei care o privesc aşa, preocuparea principală se deplasează de la asigurarea unui conţinut editorial de calitate la acapararea clienţilor publicitari de la ziarele concurente. De altfel, deunăzi am văzut un ziar comunitar (rusesc, dacă reţin bine) care avea prima pagină complet acoperită cu publicitate. Nu articole, nu titluri, nu trimiteri. Doar reclame. Cu tristeţe constat că şi ziarele româneşti se îndreaptă într-acolo.

Am crezut că este suficient să muncim pe rupte pentru a scoate o publicaţie cât de cât rezonabilă din punct de vedere editorial şi pentru ca efortul nostru să facă o diferenţă în viaţa oamenilor. Dar, în goana nebună a fiecărei zile, cititorii poate nici nu mai au timp să facă diferenţa între munca unor profesionişti – cu şcoală în domeniu şi cu ani de experienţă în presa din România – şi cea a unor persoane care nu au nimic de a face cu presa.

Dacă a face presă în limba română la Montréal a devenit o alergătură sterilă după publicitate, atunci preferăm să ne retragem din cursă, pentru a ne ocupa de lucruri mai serioase, cum ar fi dezvoltarea ediţiei on-line şi asigurarea unui conţinut mai variat şi mai interesant al pu­-blicaţiei tipărite, o dată pe lună. Prin urmare, începând din decembrie, Pagini Româneşti va apărea doar o dată pe lună, în jurul datei de 15. Întotdeauna, într-o zi de vineri.

 

G. S.
G. S.
Absolvent al primei promoţii de jurnalişti de după 1989 (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti), George Sava a lucrat la secţia Politică internă a României libere, din 1993 şi până în 1999, când s-a stabilit în Canada. Happily married, un căţel, câţiva prieteni şi mulţi adversari... de idei.

Ultimele articole

Articole similare